Utilizări tradiționale
Cuișoarele reprezintă unul dintre cele mai cunoscute condimente aromatice încă din timpuri străvechi. Cele mai vechi descrieri se regăsesc în literatura chineză și indiană, în timp ce Plinius menționa că deja în secolul I d.Hr. cuișoarele se importau din India.
În Evul Mediu timpuriu valorau greutatea lor în aur și au stat la baza declanșării unor războaie a condimentelor. Începând cu secolul al XIII-lea, cuișoarele reprezentau un produs vegetal care nu avea voie să lipsească din farmacia unei mănăstiri.
În Tibet, bobocii florali sunt considerați florile zeilor și atât cuișoarele, cât și uleiul volatil extras din acestea reprezintă în medicina tibetană un remediu important mult apreciat pentru efectul antibacterian, antalgic și digestiv.
Totodată, este considerat un tonic general, puternic, energizant.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Cuișoarele au aceleași acțiuni farmacologice ca și uleiul volatil, doar că intensitatea este mai redusă. Ca urmare, ele au proprietăli antibacteriene, antifungice, antivirale, antihelminitice și antiagregant plachetare. De asemenea, în asociere cu alte extracte vegetale, se mai folosește ca tonic, stomahic și carminativ.
Pentru cuișoare au mai fost semnalate efecte antiulceroase.
Cele mai importante acțiuni farmacologice ale uleiului volatil de cuișoare sunt: acțiunea antimicrobiană, antivirală și antimicotică, antiparazitară, analgezică și anestezic locală, musculorelaxantă, antiinflamatoare, antiagregant plachetară, digestivă, imunostimulatoare, uterotonică, stimulantă a circulației.
Uleiul volatil de cuișoare este puternic antibacterian (atât față de bacteriile grampozitive, cât și gramnegative, precum : Bacillus subtilis, Listeria monocytogenes, Salmonella enterica, E. coli. O particularitate a acțiunii antimicrobiene este aceea că uleiul de cuișoare este foarte activ asupra tulpinilor patogene anaerobe periodontale Porphyromonas gingivalis și Prevotella intermedia.
Eugenolul acționează inhibitor asupra nociceptorilor și asupra COX-1 și COX-2, blocând prin aceasta sinteza de prostaglandine și dezvoltând un efect antiinflamator.
β-cariofilenul, un alt component al uleiului volatil, este de asemenea dotat cu proprietăți antiinflamatorii semnificative și anestezice locale. Acțiunea anestezică locală a uleiului de cuișoare se dezvoltă în 5 minute de la aplicare și durează aproximativ 15 minute.
Studii in vivo au demonstrat că sescviterpenele din ulei stimulează activitatea glutation S-transferazei de la nivel ficatului și intestinului subțire, ceea ce ar susține o posibilă activitate anticarcinogenă, cunoscut fiind faptul că între proprietatea de a stimula acțiunea acestei enzime și capacitatea de a inhiba carcinogeneza indusă chimic există o legătură directă.
Preparatele cu ulei de cuișoare se folosesc în special în inflamații dentare, odontalgii și pentru igienizarea cavității bucale, dar și sub forma inhalațiilor sau a soluțiilor uleioase sau unguentelor (cu maximum 0,5% ulei volatil) în tratamentul răcelilor, bronșitelor, anginelor bacteriene, stomatitelor, miogelozelor, artritei, artralgiilor, durerilor reumatice, tulburărilor menstruale (PMS).
Eugenolul obținut din uleiul volatil de cuișoare se folosește ca materie primă pentru obținerea vanilinei.
Există și un ulei volatil obținut din frunzele de eucalipt (și care poartă aceeași denumire), dar care conține până la 92% eugenol și care este evitat în terapie.
Caryophylli aetheroleum dezvoltă o puternică acțiune antibacteriană și, ca urmare, este utilizat ca antiseptic și analgezic în stomatologie.
În terapeutică se folosește produsul vegetal ca atare (mărunțit sau pulverizat) și extracte obținute din acesta, în special uleiul volatil.
La noi, cuișoarele se folosesc în medicina casnică (împreună cu scorțișoara și piperul), sub formă de vin sau țuică fiartă, în tratamentul răcelilor, ca diaforetic și antimicrobian.
Unguentul Dentocalm® conține ulei volatil de cuișoare și anestezină; se administrează ca antiseptic și anestezic local în dureri dentare, alveolite, gingivite.
Cuișoarele, pulverizate, intră în compoziția unor aromatizanți alimentari.
La scară industrială, eugenolul este utilizat în diferite sinteze chimice, în special în sinteza vanilinei. Pentru uleiul volatil utilizat în aromaterapie se înregistrează pe parcursul tratamentului o stimulare generală, motiv pentru care se recomandă în cazul existenței unor stări de slăbiciune și de lipsă de energie. În cazul unor crampe la nivelul abdomenului inferior, masajul asigură o încălzire locală cu spasmoliză.
Parțial, pe această calitate de încălzire dublată de analgezic, dar și de efectul antibacterian se bazează utilizarea în stomatologie, la fel cum se folosește pentru pregătirea femeilor gravide înainte de naștere; în acest din urmă caz, uleiul volatil stimulează uterul, favorizează contracțiile și reduce frica față de naștere.
Descriere botanică
Specia Syzygium aromaticum (L.) Merr. et L.M. Perry (sin. Caryophyllus aromaticus L., Jambosa caryophyllus [Spreng.] Nied., Eugenia caryophyllus [Spreng.] Bullock et S.K. Harris), din familia Myrtaceae, este cunoscută prin bobocii florali denumiți la noi cuișoare.
Syzygium aromaticum (L.) Merr. et L.M. Perry este un arbore care poate atinge 20 m înălțime. Prezintă frunze persistente, coriacee, ovale, acuminate și flori tetramere, albe-rozee, grupate în cime, caduce la înflorire. Din acest motiv se recoltează bobocii florali.
Aceștia sunt constituiți dintr-un receptacul care prin uscare capătă o culoare brună-negricioasă, suprafața fiind fin striată. Bobocul este alungit la bază și rotunjit la partea superioară, ceea ce îi conferă un aspect cuneiform. Caliciul este format din patru lobi ascuțiți, iar corola constituită din patru petale gălbui, membranoase, imbricate, adăpostește numeroase stamine.
Mirosul este plăcut, puternic aromat, iar gustul este aromatic, înțepător, arzător. Aduse într-un vas cu apă, cuișoarele trebuie să cadă la partea inferioară a vasului sau să rămână în poziție verticală; în cazul în care au fost epuizate de ulei volatil, plutesc la suprafața apei în poziție orizontală.
Caryophylli aetheroleum (uleiul volatil de cuișoare) poartă această denumire deoarece până în urmă cu trei decenii denumirea științifică cel mai frecvent acceptată era Eugenia caryophyllus (Spreng.) Bullock et S.K. Harris.
El se obține prin antrenarea cu vapori de apă a cuișoare, fiind un lichid mai greu decât apa, cu miros caracteristic, puternic aromat și gust aromat, înțepător și arzător. Culoarea uleiului volatil variază în funcție de starea produsului vegetal supus extracției.
Astfel, din cuișoarele proaspete se obține un ulei volatil incolor sau slab gălbui, strălucitor, uleiul izolat din cuișoarele uscate fiind mai închis la culoare.
Pentru a obține un ulei volatil cu un conținut ridicat în eugenol, cuișoarele nu se pulverizează, ci se supun întregi antrenării cu vapori de apă. Deși în terapeutică se folosesc bobocii florali, principala sursă de ulei volatil și, respectiv, de eugenol o reprezintă frunzele.
Specia este originară din insulele Moluce și sudul Filipinelor, fiind cultivată în multe țări tropicale. Principalii furnizori ai produsului medicamentos sunt Indonezia, Malaysia, Madagascar, Sri Lanka, insulele Africii de Est (Zanzibar și Pemba) și țările Americii de Sud.
Compoziție chimică
Produsul vegetal conține 15-20% ulei volatil, alături de flavonoide (derivați de kemferol și cvercetol), taninuri, acizi polifenolcarboxilici (acid galic, acid protocatehic), steroli și glicozide sterolice, 10% ulei gras.
Printre componentele uleiului volatil se numără eugenolul (85-95%), acetatul de eugenol, α- și β-cariofilenul, epoxicariofilenul, α- și β-pinenul, mentolul.
În aromaterapie, uleiul volatil trebuie să aibă o anumită compoziție chimică minimă, şi anume: 70-80% eugenol, esteri aromatici 10-18% (acetatul de eugenil fiind preponderent), 5-15% sescviterpene (mai ales β-cariofilen), la care se adaugă nu mai mult de 2% hidrocarburi monoterpenice și 1 % monoterpenoli și sescviterpenoxizi.
Siguranță în utilizare
În concentrații mari, eugenolul și uleiul volatil sunt puternic iritante și pot determina apariția de leziuni tisulare. Din acest motiv, pasta cu oxid de zinc și eugenol nu se mai folosește astăzi în practica stomatologică.
Având și acțiune ocitocică, preparatele de uz extern cu Caryophylli aetheroleum nu se utilizează la gravide.
Pe de altă parte, datorită efectelor uterotonice și iritant dermice, uleiul volatil va putea fi aplicat în aromaterapie doar de personal calificat, competent. Datorită efectului spasmolitic și antalgic, unii aromaterapeuți prescriu intern picături cu ulei volatil diluat în ulei gras, dar utilizarea pe termen lung este însoțită de hepatotoxicitate.
Uleiul de uz aromaterapeutic se poate folosi extern în diluții de maximum 0,5%, în timp ce la femeile gravide concentrația în ulei nu are voie să depășească două picături la 100 g ulei vegetal.
Proveniență: Syzygium aromaticum (L.) Merr. et L.M. Perry
Furnizează produsele: Caryophylli flos, Caryophylli aetheroleum