Utilizări tradiţionale
Numele Coriandrum derivă de la două cuvinte greceşti, unul însemnând „ploşniţă”, iar cel de-al doilea, „anason” şi se referă la mirosul şi aspectul fructelor încă imature. Fructele mature de coriandru au fost utilizate de mult timp atât ca medicament, cât şi drept condiment.
În papirusul Ebers există câteva reţete care se prepară cu fructe de coriandru, iar în cărţile lui Moise sunt mai multe locuri în care boabele de mană cu care s-au hrănit iudeii pe drumul lor către Ţara Sfântă sunt asemănate cu coriandrul. În Roma Antică, coriandrul se cultiva, iar Plinius socotea că sortul cel mai bun de fructe provenea din Egipt.
Reţetele de condimente de pe vremea lui Carol cel Mare, precum şi condimentul special pentru peşte al mănăstirii St. Gallen erau preparate cu frunze de coriandru.
În prima jumătate a secolului al XVI-lea, planta şi fructele sale sunt menţionate în cartea de plante medicinale chinezeşti Pen Tsao.
Sub formă de infuzii, fructele de coriandru se folosesc şi la noi în ţară, în tratamentul unor afecţiuni gastrice şi intestinale, pentru efectul stomahic-carminativ. Extractele alcoolice se adăugau şi încă se adaugă în vinuri pentru a aromatiza produsele de mai slabă calitate, conferindu-le un gust de tămâioasă.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Uleiul volatil imprimă produsului vegetal proprietăţi stomahice, spasmolitice, carminative, bactericide şi fungicide.
Fructele de coriandru, ca atare sau sub formă de extract, intră în componenţa unor preparate medicamentoase pe bază de antraderivaţi (din Rhei rhizoma, Frongulae cortex, Rhamni purshiani cortex, Sennae folium) pentru a preveni apariţia colicilor intestinale.
Se mai administrează în dispepsie, colici gastrointestinale, flatulenţă şi inapetenţă.
Într-un studiu recent de neurobiologie s-a investigat utilitatea administrării uleiului de coriandru separat din fructe de provenienţă românească asupra unor parametri perturbaţi în boala Alzheimer.
În acest scop, uleiul volatil a fost administrat sub formă de aerosoli unor şobolani cărora anterior li se injectase β-amiloid (1-42), provocându-li-se leziuni de tip Alzheimer. S-au urmărit îmbunătăţirea memoriei de scurtă şi lungă durată, efectul anxiolitic şi antidepresiv, precum şi acţiunea antioxidantă exprimată la nivelul hipocampului.
Rezultatele au arătat că expunerea repetată a animalelor de experienţă la aerosolii cu ulei de coriandru determină revenirea în limite normale a capacităţii antioxidante, conferind neuroprotecţie faţă de afectarea oxidativă indusă de către β-amiloid (1-42). Totodată, s-a îmbunătăţit memoria de scurtă şi lungă durată şi s-a redus starea de depresie şi anxietate.
Urmărind evidenţierea siguranţei în utilizare, s-a putut constata că indicatorii obişnuiţi ai toxicităţii (malodialdehida neuronală, fragmentarea ADN şi densitatea neuronală) s-au îmbunătăţit semnificativ.
Mod de utilizare
Produsul vegetal se administrează ca atare sau sub formă de extracte apoase, alcoolice sau hidroalcoolice.
Infuzia se prepară din două linguriţe de fructe zdrobite şi aproximativ 150 mL de apă la fierbere. Se lasă în contact 10-15 minute şi apoi se filtrează. În cazul în care nu se prescrie altfel, se recomandă să se administreze zilnic câteva căni de infuzie caldă, proaspăt preparată (de obicei, între mese).
Fructele de coriandru intră în compoziţia următoarelor ceaiuri: ceai contra colicilor, ceai tonic aperitiv, ceai gastric.
Extracte din fructele de coriandru sunt folosite la unele preparate medicamentoase cu acţiune carminativă şi laxativă. Frecvent se asociază cu extracte din Anisi fructus, Foeniculi fructus, Carvi fructus.
În aromaterapie, uleiul volatil, care este foarte bine tolerat, având o acţiune blândă asupra pielii, se administrează extern (sub forma fricţionării abdominale), dar şi intern, în afecţiuni spastice gastrointestinale. Îndepărtează spasmele musculaturii netede şi prin stimularea mobilităţii intestinale favorizează digestia.
Datorită efectului de îndepărtare a baIonării şi de liniştire a mişcărilor spastice, se pretează pentru masaje abdominale şi la copiii foarte mici sau la vârstnici. În plus, este unul dintre uleiurile volatile cu acţiunea antibacteriană, antivirală şi antimicotică cea mai puternică. Are acţiune antinflamatoare, analgezică şi sedativă.
Domeniile de indicaţie ale diluţiilor de tip aromaterapeutic suni pentru uleiul de coriandru: angina şi bronşita bacteriană, meteorismul, constipaţia, afecţiuni intestinale inflamatorii, piele sensibilă care se irită uşor, profilaxia intertrigoului şi a decubitului, artroză, candidoze.
Descriere botanică
Coriandrum sativum L., din familia Apiaceae, denumită popular coriandru, coleandru sau culeandră, este o specie anuală care nu depăşeşte 60 cm înălţime, cu frunze penat-sectate şi flori albe sau slab roz grupate în umbele compuse. Florile degajă un miros neplăcut, greţos, de ploşniţă; abia odată cu maturizarea fructelor, mirosul devine aromat, plăcut.
Fructele de coriandru sunt constituite din două mericarpe unite. Pe fiecare mericarp se disting cinci coaste primare şi patru coaste secundare. Coastele primare sunt ondulate şi puţin proeminente, în timp ce coastele secundare sunt drepte şi proeminente. Sunt sferice, dure şi casante.
Au o culoare brună-gălbuie, coastele fiind mai deschise la culoare decât restul fructului. Se recoltează fructele mature de coriandru provenite de la var. vulgare Alef. (sin. var. macrocarpum DC.) şi de la var. microcarpum DC. În funcţie de varietate, diametrul fructelor variază între 1,5 şi 3 mm pentru varietatea microcarpum şi între 3 şi 5 mm pentru vulgare.
Gustul şi mirosul sunt aromate.
Specia este originară din zonele mediteraneene estice şi Orientul Apropiat. Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt ţările din fosta Uniune Sovietică, Maroc, Turcia, România şi Bulgaria.
Produsul vegetal, Coriandri fructus, la fel ca şi uleiul volatil (Coriandri aetheroleum) se utilizează în terapeutică şi aromaterapie, în parfumistică, industria cosmetică şi industria alimentară.
Pentru izolarea uleiului volatil fructele mature se zdrobesc, se macerează în apă caldă, după care se supun antrenării cu vapori de apă. Coriandri aetheroleum este un lichid incolor sau slab gălbui, cu miros aromat şi gust iute, nearzător. Este dextrogir şi mai uşor decât apa (d = 0,780-0,885). Este solubil în alcool, eter, eter de petrol, cloroform, uleiuri grase. Este insolubil în apă.
Compoziţie chimică
Produsul vegetal conţine până la 1 % ulei volatil, alături de 13-20% ulei gras, 17% proteine, cumarine, derivaţi flavonici (selinona cu structură de tip terpenil-flavonol), acizi polifenol-carboxilici (acizii cafeic, clorogenic), acizi organici, ftalide (neoenilida), tocoferoli.
Conţinutul în ulei volatil al fructelor de coriandru variază în funcţie de mărimea fructului şi de zona de provenienţă. Astfel, fructele de coriandru provenite din ţările fostei URSS, Ungaria şi Polonia sunt mai mici şi mai bogate în ulei volatil decât cele provenite din Maroc sau Algeria, care au dimensiuni mai mari. Se apreciază că fructele de coriandru din Rusia sunt cele mai bogate în ulei volatil.
Uleiul volatil este constituit, în principal, din D-( + )-linalool (aproximativ 70%); mai conţine α- şi β-pinen, limonen, p-cimen, 1,8-cineol, camfor, geraniol, acetat de geranil.
Fructele imature conţin trans-tridec-2-en-1-al. Acest compus este răspunzător de mirosul dezagreabil (de ploşniţă) pe care îl prezintă fructele înainte de maturizare.
Uleiul volatil de coriandru utilizat în aromaterapie trebuie să aibă un conţinut minim de monoterpenoli (60-80%, preponderent linalool), alături de 10-20% monoterpene (majoritar γ-terpinen), 2-7% esteri (mai ales acetat de geranil şi linalil) şi sub 5% monoterpencetone, reprezentate mai ales prin camfor (denumit în acest caz borneonă).
Cercetări recente efectuate asupra fructelor de coriandru cultivate în ţara noastră (Secuieni, judeţul Neamţ) au scos în evidenţă faptul că la noi predomină varietatea de cultură microcarpum, deoarece conţinutul în ulei volatil este mai mare. Compoziţia chimică a uleiului volatil se înscrie în cerinţele Farmacopeei europene, ediţia a Vl-a, iar conţinutul în flavonoide al aceloraşi fructe s-a dovedit a fi destul de redus (conform cu datele din literatură).
Alte utilizări
Fructele de coriandru uscate se folosesc drept condiment în alimentaţie, la prepararea mezelurilor şi a condimentelor pentru carne, în industria panificaţiei şi a băuturilor alcoolice; intră în compoziţia sosului curry. Uleiul volatil se utilizează ca aromatizant în industria tutunului, a vinurilor şi în parfumerie.
Siguranţă în administrare
Fructele de coriandru au potenţial alergen datorat derivaţilor cumarinici (5- şi 8-metoxipsoralen, imperatorină). De asemenea, uleiul volatil poate determina apariţia unor reacţii alergice.
Provenienţă: Coriandrum sativum L.
Furnizează produsele: Coriandri fructus, Coriandri aetheroleum