Utilizări tradiționale
În zonele de proveniență din America de Sud, incașii foloseau preparate din conduraș ca antalgic și cicatrizant. Călugării europeni care s-au ocupat de medicina tradițională a indienilor din America de Sud descriau în secolul al XVIII-lea utilizarea plantei proaspete ca antiscorbutic.
Scorbutul se instalează după ce a fost urmată aproximativ trei luni o dietă săracă în vitamina C și flavonoide, iar așa cum s-a demonstrat, frunzele și florile de conduraș conțin cantități importante de acid ascorbic.
În jurul anului 1900, Dragendorff nota că frunzele, florile și fructele erau utilizate, ca antiscorbutic, în tratamentul catarului și în meteorism. Cam în același timp erau descrise și efectele laxative ale semințelor, precum și cele de calmare a tusei și expectorante la pacienți tratați pentru bronșită sau suspecți de TBC. Astăzi, preparatele din Tropaeolum majus se folosesc în terapia infecțiilor urinare, respiratorii și în oftalmologie.
Se utilizează partea aeriană în stare proaspătă, care se prelucrează imediat după recoltare, la fel ca și semințele.
Frunzele și fructele proaspete, ce se caracterizează printr-un gust condimentat, piperat, se folosesc primăvara în salate, iar semințele, ca substitut pentru capere. Sub formă tocată, aceleași produse proaspete pot fi folosite pentru condimentarea preparatelor din brânză de vaci sau a brânzelor tip cremă, precum și a dressingurilor pentru salate.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Renzil-izo-tiocianatul are acțiune bacteriostatică, virustatică și antimicotică, ceea ce explică utilizarea unor preparate industriale sau a salatelor în tratamentul unor infecții respiratorii sau urinare. Fiind o substanță lipofilă, benzil-izo-tiocianatul se absoarbe rapid intestinal, se conjugă cu glutationul și se degradează pas cu pas până la acid mercapturic.
Glucosinolații transformați în izo-tiocianat induc la nivel hepatic o serie de enzime de metabolizare de fază II, inițiind totodată apoptoza unor celule canceroase, astfel încât aceste preparate sunt considerate și potențial anticanceroase.
Încă din 1958, în Germania se comercializează un medicament care reprezintă o asociere a două pulberi vegetale: Tropaeoli maji herba 1.200 mg și Armoraciae rusticanae radix (hrean) 480 mg, domeniul de indicație reprezentându-l stările gripale comune.
În cadrul unui studiu multicentric, tridimensional, dublu-orb, controlat placebo, randomizat, au fost investigate în 2013 calitățile profilactice ale combinației față de infecțiile gripale comune.
Au fost integrați în studiu doar pacienți care în sezonul rece precedent au avut cel puțin două infecții respiratorii la activ. S-au constituit trei loturi, dintre care unul a primit placebo, al doilea a fost tratat cu medicamentul la dozajul recomandat de producător, iar al treilea grup a primit 67% din doza indicată (800 mg pulbere de conduraș + 360 mg pulbere de hrean).
Administrându-se timp de trei săptămâni tratamentul descris, în grupul 2 (asociere 1.200 + 480 mg), din 113 pacienți doar 15 (13,3%) au făcut o infecție respiratorie în sezonul următor. Din lotul de 114 pacienți tratat cu 67% din doza recomandată, 21 s-au îmbolnăvit (18,4%), în timp ce din grupul placebo, din 117 probanzi, la 30 (25,6%) a recidivat simptomatologia caracteristică stării gripale.
Pe piața europeană există o serie de medicamente – printre care Angocin® Anti-Infekt N sau Nephroselect® Liquidum, indicate în tratamentul infecțiilor căilor respiratorii superioare sau a celor urinare.
Descriere botanică
Tropaeolum majus L. (conduraș, condurul doamnei, caneluță) este o specie care face parte din familia Tropaeolaceae, fiind originară din zona andină a Americii Latine, în special Peru, Bolivia și Columbia.
Planta este anuală, agățătoare, ajungând la dimensiuni de până la 2 m. În zonele cu climă nu foarte rece iarna poate apărea datorită însămânțării spontane, dar de regulă ea se cultivă în fiecare an.
Cunoscută în Europa de mai bine de patru secole, o găsim menționată în literatură și sub sinonimele Tropaeolum hybridum L., Nasturtium indicum Garsault și Cardamindum majus (L.) Moench.
Pe tulpina agățătoare sunt dispuse frunzele mari, aproape circulare, peltate, cu margine lobată și diametrul de 3-15 cm, având pe fața superioară o culoare verde-închis, iar pe cea inferioară, o culoare mai deschisă; sunt lung pețiolate, pețiolul putând atinge până la 30 cm.
Florile sunt de culoare galbenă, roșie sau portocalie, iar în lumina difuză de la apus prezintă fenomenul cunoscut ca „flashing flower” sau „fenomenul Elisabeth Linne”.
Acesta se caracterizează prin impresia optică de scânteiere a florilor portocalii, observat pentru prima oară de Elisabeth Christina, fiica de 19 ani a lui Linne.
Înainte se credea că emiterea scânteilor de către aceste flori se datorează unui fenomen electric, în timp ce astăzi se consideră că este o reacție a ochiului uman dată de contrastul puternic al culorii portocalii pe fondul verde intens în lumina crepusculară a apusului.
Florile cu diametru de 2,5-6 cm sunt asimetrice și pintenate. Au 5 petale și 8 stamine, iar fructul este o achenă lungă de 2 cm, trisegmentată, în fiecare segment găsindu-se o sămânță nu mai lungă de 1,5 cm.
Numele plantei Tropaeolum derivă de la forma aproape rotundă a frunzei, care amintește de scuturile romane luate de la inamici, care reprezentau trofee. De la latinescul trophaea, Linne a denumit planta Tropaeolum, în sensul de trofeu mic.
Specia ornamentală a fost adusă din Peru în Europa în anul 1684 de către Beverning, fiind introdusă imediat în farmacopeile europene relevante la acel timp.
Compoziție chimică
Florile conțin o cantitate mare de carotenoide, flavonoide și acid ascorbic, alături de glucosinolați care apar în întreaga parte. Frunzele conțin la rândul lor acizi polifenol-carboxilici, flavonoide, glucosinolați și vitamină C.
Componenta principală este benzil-glucosinolatul, care este transformat, sub acțiunea mirozinazelor endogene (plasate compartimentat, în alte celule), în benzil-izo-tiocianat.
Siguranță în administrare
La prepararea unor salate din frunze de conduraș proaspete nu trebuie să se exagereze, deoarece, în cantitate mare, glucosinolații pot fi gastroiritanți pentru persoanele sensibile. De asemenea, dacă se folosește asocierea cu hrean, trebuie avut grijă la faptul că se vine cu un aport suplimentar și mult mai mare de glucosinolați, ceea ce poate crea probleme gastrointestinale.
Proveniență: Tropaeolum majus L.
Furnizează produsul: Tropaeoli maji herba