Utilizări tradiționale
Conform datelor pe care le găsim la Plinius, denumirea de Achillea ar proveni de la Ahile, elevul lui Chiron, care a observat pentru prima dată calitățile terapeutice ale florii utilizând-o în tratamentul rănilor. Millefolium înseamnă „1.000 de frunze” și se referă la ; numeroasele lacinii care alcătuiesc frunzele.
În medicina populară, produsul este frecvent folosit ca hemostiptic în tratamentul hemoroizilor, tulburărilor menstruale și pentru îndepărtarea transpirației (sub formă de băi).
Aproape peste tot în Europa, preparatele din coada șoricelului se foloseau la tratarea rănilor și a tăieturilor. În Banat se utiliza sucul de presare din inflorescența proaspătă pentru a trata nevii de pe față, dar și alte boli de piele, iar în Bihor era apreciat pentru tratarea impetigoului.
Frunzele uscate și pulverizate se puneau între degetele de la picioare contra opărelii, iar pasta rezultată din zdrobirea frunzelor proaspete se punea pe bătături. Singur sau în amestec cu cimbrul de câmp, uneori și cu mușețel, folosea pentru prepararea unui ceai care se administra în afecțiuni bronșice, dar și în astm.
Ceaiul sau decoctul se luau contra durerilor de stomac, a colicilor intestinale și a diareii. În amestec cu chimion, mentă și partea aeriană înflorită de la Centaurium umbellatum se indica sub forma decoctului pentru combaterea dispepsiilor și a pirozei. În Bucovina, femeile beau infuzia pentru pornirea fluxului menstrual, dar și pentru tratarea leucoreei.
La Sălciua, în Munții Apuseni, țăranii fierbeau floarea cu frunză de fragă și cimbru, fiertura fiind dată vacilor „când le mânca aia spurcată” (când urina devenea albă, cu aspect purulent).
În Evul Mediu, Achillea millefolium se cultiva în Peninsula Scandinavă, înlocuind hameiul la prepararea berii.
Mod de utilizare
Extern se folosește ca antiflogistic, cicatrizant, antiseptic în inflamații de la nivelul pielii și mucoaselor, răni deschise.
Achillea collina Becker este specia cu cel mai scăzut potențial alergen și efectul terapeutic cel mai puternic, fapt pentru care, așa cum menționam deja, legislația multor țări europene prevede recoltarea materialului vegetal din culturi controlate.
Intern, produsul se folosește frecvent sub formă de infuzie și, mai rar, ca suc proaspăt de presare. Infuzia se prepară din 2-4 g produs vegetal și 150 ml apă fierbinte; se filtrează după 10 minute. Se recomandă o cană de infuzie proaspăt preparată, caldă, de 3-4 ori pe zi, între mese.
Extern, se administrează extracte alcoolice, apoase și chiar eterice sub formă de cataplasme, loțiuni sau băi (100 g produs vegetal la 20 L apă).
Produsul vegetal sau extracte obținute din acesta intră în componența unor ceaiuri sau preparate industriale utilizate în tratamentul unor disfuncții gastrointestinale sau biliare; se mai folosește ca adjuvant în preparate cu acțiune antitusivă, expectorantă, antiflebitică, antivaricoasă, precum și în unguente pentru acțiunea cicatrizantă.
Millefolii flos intră în componența multor ceaiuri, și anume: ceai gastric, ceai contra colicilor, ceai hepatic, ceai laxativ, ceai antihemoroidal.
Un extract din partea aeriană înflorită proaspătă de coada șoricelului este condiționat într-o asociere cu alte șase extracte vegetale sub forma medicamentului homeopat Imunpret N care se adresează profilaxiei și tratamentului infecțiilor respiratorii recidivase, studiile clinice dovedindu-i eficiența și în cazul copiilor peste vârsta de 3 ani.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Acest produs vegetal are utilizări foarte asemănătoare cu cele ale produsului Matricariae flos (inflorescențele recoltate de la Matricaria recutita L., Asteraceae, mușețel).
Intern, se folosește ca antiflogistic, spasmolitic, stomahic, carminativ și colagog în tratamentul disfuncțiilor gastrointestinale (inflamații, diaree, flatulență, crampe), disfuncțiilor biliare, inapetenței.
Datorită conținutului de ulei volatil, preparatele galenice din coada șoricelului au o acțiune spasmolitică la nivelul tractului digestiv, organele vizate în primul rând fiind intestinul, vezica biliară și capilarele de la nivelul mucoaselor respective. Acțiunea se realizează prin antagonizarea acetilcolinei, respectiv inhibarea ATP-azei sodice membranare.
La realizarea efectului spasmolitic contribuie în mod decisiv și flavonoidele derivate de la apigenol și luteolină.
Pe lângă efectul spasmolitic exercitat asupra musculaturii netede intestinale și biliare de către componentele terpenoidice din compoziția uleiului volatil existent în produsul vegetal, acesta influențează favorabil tulburările de secreție și motricitate gastrică.
În plus, efectele antiseptice pe care le dezvoltă în procesele fermentative, stimularea colerezei și a eliminării bilei în intestin influențează pozitiv simptomatologia biliară. Derivaților proazulenici le revine acțiunea antiinflamatoare.
Descriere botanică
Sunt cunoscute numeroase specii, subspecii și chiar micro specii de Achillea între care există diferențe de ordin citogenetic, morfologic și chimic; ele alcătuiesc un așa-numit agregat care furnizează Millefolii flos.
Achillea millefolium L., din familia Asteraceae, denumită popular coada șoricelului, este o plantă perenă, erbacee, care prezintă în sol un rizom lignificat, din care se dezvoltă stoloni subterani.
Tulpina este erectă, înaltă de 40-80 cm. Planta prezintă două feluri de tulpini: cele florifere, care poartă inflorescențele, sunt ramificate, înalte, erecte, cu internodii lungi, pubescente, și cele cu internodii scurte, care poartă numai frunze.
Frunzele sunt alterne, 2-3 penate, sectate, lanceolate, cu număr mare de lacinii. Cele bazale sunt mai scurte, iar cele tulpinale sunt lungi de până la 8 cm. Florile sunt dispuse în corimb compus din numeroase antodii de formă ovoidă sau globuloasă.
Fiecare antodiu este format din 5-6 flori ligulate, radiare, albe, uneori cu o nuanță cenușie sau roz, formate din trei lobi. Florile tubulare, în număr de 15-20, sunt hermafrodite, având o corolă cu 5 zimți, un ovar inferior și 5 stamine concrescute. Fructul este o achenă alungită de 2-3 cm lungime.
Produsul vegetal Millefolii flos, constituit din florile și mai rar din toată partea aeriană înflorită, are un gust amar și mirosul aromat, caracteristic.
Pe piața farmaceutică europeană se comercializează în momentul de față și florile de Achillea collina Becker, care provin numai din cultură. Industria farmaceutică preferă florile acestei specii, datorită conținutului mai bogat în principii active, precum și lipsei unor alergeni.
Coada șoricelului este răspândită în zonele temperate ale Europei, în Peninsula Balcanică, Italia, Germania și se întâlnește frecvent în Asia și America de Nord. Specia se extinde până la altitudinea de 1.000 m.
În flora spontană a țării noastre există 12 specii de Achillea, iar drogul colectiv Millefolii flos reprezintă, în funcție de zona de proveniență, un amestec a mai multor specii de Achillea.
Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt țările din estul și sud-estul Europei și Marea Britanie.
Compoziție chimică
Millefolii flos conține 0,2-0,5% ulei volatil, lactone sescviterpenice de tip proazulene guaianolidice (achilicina = 8-acetoxi-artabsina, 8-angeloxi-artabsina și 2,3-dihidroxi-acetoxi-matricina). Alături de aceste proazulene genuine, în produsul vegetal se găsesc j și alți derivați guaianolidici, neazulenogeni: achilina, 8-hidroxi- și 8-acetoxi-achilina, precum și analogii stereochimici leucodina și matricarina, cu gust amar.
La distilare cu vapori de apă, furnizează așa-numitele „azulene verzi”, a căror acțiune farmacologică seamănă cu cea a camazulenei.
În cariotipurile neazulenogene, substanțele amare de tip sescviterpelactone aparțin atât grupului guaianolidic (achilina = leukodina), cât și germacranolidic (milefina, balcanolid-acetat).
Mai conțin poliine (pontica-epoxid, cis- și trans-matricariaester), derivați flavonici (apigenol, luteolină, alături de 7-O-glucozidele lor, C-glicozil-flavone), acizi polifeno carboxilici, triterpene, steroli, compuși cu azot (colină, stahidrină, betonicină = cumarine, taninuri. En-in-dicicloeterul, caracteristic mușețelului, nu se găsește în Achillea millefolium decât în rădăcini.
Pe lângă sescviterpenele menționate, în uleiul volatil au fost identificate numeroase alte componente, mai importante cantitativ fiind camforul, sabinenul, 1,8-cineolul , α- și β-pinenul, cariofilenul.
S-a demonstrat că există o legătură directă între prezența proazulenelor și gradul de poliploidie. Astfel, uleiul volatil obținut prin antrenare cu vapori de apă de la exemplare octaploide conține aproximativ 80% monoterpene oxigenate, în principal linalool; cel obținut din plante hexaploide conține aproximativ 40% mono- și sescviterpene oxigenate, alături de circa 50% mono- și sescviterpene neoxigenate, precum și camazulena.
Siguranță în administrare
Este contraindicată administrarea extractelor din Millefolii flos în cazurile de hipersensibilitate la Asteraceae (de exemplu, la flori de coada șoricelului, mușețel, arnică, armurariu).
Rar, la contactul cu pielea, florile pot declanșa fenomene alergice care constau în înroșire locală și formare de mici vezicule; acest efect este mai vizibil la persoanele care, făcând excursii în munți sau trecând prin vegetație bogată în coada șoricelului, ajung să atingă planta cu pielea încălzită și transpirată a brațelor sau a picioarelor.
La aplicare externă, extractele din Millefolii flos pot să producă alergii de contact caracterizate prin apariția unor vezicule; în această situație se impune oprirea imediată a tratamentului. Se pare că un peroxi-derivat guaianolidic, α -peroxi-achifolid, este răspunzător de efectele alergene ale extractelor din Millefolii flos.
Proveniență: Achillea millefolium L., Achillea collina Becker
Furnizează produsul: Millefolii flos