Utilizări tradiţionale

Infuzia obţinută din rădăcinile speciei se folosea pentru expulzarea fătului în timpul naşterii, dar şi ca antispastic şi antidiareic. Planta se punea în pantofi pentru absorbţia mirosului. De asemenea, se credea că poate preveni crizele de epilepsie, iar ataşarea legăturilor de scrântitoare la grindă îndepărtează vrăjitoarele şi spiritele rele.

În medicina tradiţională austriacă, infuziile se administrau în tratamentul afecţiunilor traiectului gastrointestinal, al unor tulburări ginecologice şi în spasme de diverse etiologii.

Călători în Tibet povestesc că în regiunea Kham, în jurul anului 1900, tibetanii lipsiţi de hrană consumau rădăcini de Argentina anserina, pe care le puteau şi usca şi păstra pentru perioada de iarnă. Pentru acest scop, rădăcina era fiartă în unt, adăugându-se apoi zahăr, preparat care se servea la celebrarea Anului Nou în capitala Tibetului, Lhasa.

Există o legendă conform căreia Iisus Hristos copil ar fi trecut pe drumurile din Palestina care erau acoperite cu scrântitoare, motiv pentru care ar fi fost denumită „urmele paşilor Domnului nostru”.

La noi în ţară, din produsul vegetal proaspăt sau uscat prelucrat cu puţină apă sub forma unei paste se făceau legături (prişniţe) în tratarea rănilor şi a entorselor, de unde denumirea populară de scrântitoare.

În munţii Apuseni, frunzele se pisau cu untură sau cu slănină pentru a fi aplicate. Se mai foloseau băile generale sau de şezut preparate cu frunze de Potentilla pentru tratarea unor eczeme, dar şi pentru întărirea oaselor la copiii rahitici.

În afara aplicării topice, infuzia şi ceaiul din tulpinile florifere sau din frunze se administrau contra durerilor de stomac, de pântece şi la friguri.

Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări

Datorită conţinutului în taninuri, produsul vegetal are proprietăţi astringente, antidiareice, antiseptice, hemostatice. Intern, se administrează în diareea acută, nespecifică, însoţită de crampe gastrointestinale şi în dismenoree.

Extern, se administrează în inflamaţii ale mucoasei bucale şi tractului respirator superior, infecţii vaginale, hemoragii uterine şi vaginale.

Studii efectuate pe organ izolat au evidenţiat, pentru extractele de Anserinae herba, capacitatea de a creşte tonsul şi frecvenţa contracţiilor uterine.

Mod de utilizare

Produsul vegetal se administrează frecvent sub formă de infuzie. Infuzia se prepară din 24 g de produs vegetal pulverizat şi aproximativ 150 mL de apă fierbinte; după 10 minute se filtrează. În cazul în care nu se prescrie altfel, se recomandă ca zilnic să se bea, între mese, câteva căni de infuzie proaspăt preparată.

În combinaţie cu Graminis flos şi Bursae pastoris herba, se obţine o asociere din care se prepară o infuzie ce se foloseşte intern (de 4 ori câte o cană pe zi, între mese) şi sub forma băilor de şezut sau a prişniţelor (când se umple un săculeţ cu plantele infuzate şi se pune pe abdomenul inferior), pentru a trata durerile din dismenoreea primară.

Produsul vegetal ca atare şi extractele preparate din acesta intră în compoziţia unor medicamente, dintre care mai cunoscute sunt: Natudolor® – drajeuri (indicat în dismenoree spastică), Solidagoren® N – soluţie pentru uz intern (conţine şi extract din Solidaginis herba şi se administrează ca diuretic), Esberi-Nervin® – soluţie pentru uz intern (se administrează în insomnie).

Alături de alte produse vegetale, Anserinae herba intră în componenţa unor ceaiuri (ceai antidiareic).

Descriere botanică

Potentilla anserina L. (Argentina anserina [L.] Rydb.) din familia Rosaceae, denumită popular coada racului, iarba gâştelor, arginţică sau scrântitoare, este o specie perenă care atinge cel mult 80 cm, prezentând lăstari târâtori (stoloni) înrădăcinaţi la noduri, o tulpină pubescentă şi o rozetă de frunze bazilare lungi de 10-20 cm, penat-sectate în foliole crenate, lungi de 2-5 cm şi late de 1-2 cm.

Frunzele, imparipenat compuse, au marginea dinţată. Pe faţa inferioară sunt albicioase datorită pubescenţei, perii tectori fiind mătăsoşi, de culoare albă, găsindu-se şi pe tulpini şi stoloni. Faţa superioară este slab pubescentă şi are culoarea verde.

Florile sunt solitare, plasate pe tulpini lungi de 5-15 cm, au un diametru de 1,5-2,5 cm, cu 5 (rareori până la 7) petale galbene-aurii şi înfloresc din mai până în august. Fructul este o poliachenă. Produsul vegetal are un gust slab astringent.

Sub denumirea de Potentilla anserine, specia a fost clasificată în trecut ca făcând parte din genul Potentilla, dar ca urmare a unor cercetări efectuate în anii 1990, ea a fost reclasificată la genul Argentina, denumirea corectă actuală fiind Argentina anserina.

Specia este foarte răspândită în regiunile temperate, crescând prin fâneţe, livezi, pe lângă ape şi drumuri. Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt Ungaria, Polonia şi ţările din fosta Iugoslavie.

În literatura de specialitate veche, produsul mai este întâlnit sub denumirea de Herba Potentillae argentinae.

Compoziţie chimică

Conţine 6-10% taninuri (în special taninuri elagice), flavonoide (glicozide ale cvercetolului, izoramnetolului, kemferolului), delfinidol şi cianidol, colină, steroli, glucide, acizi poli-fenolcarboxilici, o serie de cumarine cum ar fi scopoletina şi umbeliferona, precum şi poliprenoli constituiţi din până la 29 de unităţi izopren.

Siguranţă în administrare

Nu se recomandă administrarea produsului la persoanele cu sensibilitate gastrică.

Provenienţă: Potentilla anserina L.
Furnizează produsul: Anserinae herba