Utilizări tradiţionale
În Antichitate, planta era deja cunoscută sub numele de hippuris, după cum menţionează Dioscoride, denumire care înseamnă „coada calului” şi se referă la aspectul exterior al plantei. Ca şi Dioscoride, Plinius subliniază efectele curative ale plantei în tratarea afecţiunilor splinei, în timp ce Albert cel Mare o laudă pentru calităţile sale hemostatice.
Sub forma decocturilor, planta era utilizată pentru comprese, împachetări şi băi parţiale recomandate în tratarea rănilor, supuraţiilor, ale pecinginii şi erizipelului. De asemenea, decoctul era considerat a reduce aciditatea gastrică şi se considera eficient în tratarea tuberculozei în stare incipientă; efectul tonicizant asupra plămânilor era atribuit la începutul secolului XX conţinutului în acid silicic.
Se mai folosea ca hemostatic şi se aplica pe ulcerele de gambă deoarece favorizează drenarea şi accelerează cicatrizarea zonei afectate. Băile de picioare se recomandau persoanelor cu edeme, întrucât se considera că decoctul concentrat ar drena şi ar elimina retenţiile de apă din organism.
Pe de altă parte, exista credinţa că oile şi vacile care mănâncă coada calului îşi pierd laptele.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Principala utilizare tradiţională a acestui produs vegetal este aceea de diuretic; prin creşterea fluxului urinar la nivelul ureterelor, este indicat în tratamentul inflamaţiilor renale şi în bacteriurie.
Se indică în afecţiuni urinare (cistite, uretrite), litiază urinară, reumatism, albuminurie etc. Equiseti herba creşte nivelul diurezei, dar fără a modifica balanţa electrolitică.
Acţiunea acvaretică nu poate fi atribuită derivaţilor de acid silicic, iar cantitatea de saponine prezente este destul de redusă. Studiile privind acţiunea diuretică sunt incă în desfăşurare şi urmăresc să evalueze intensitatea reală a acesteia, deoarece datele existente sunt contradictorii.
În orice caz, trebuie menţionat că acest produs vegetal prezintă marele avantaj că nu dezvoltă nici un fel de efecte adverse la administrarea orală.
Dacă efectul acvaretic al speciei este discutabil, datele privind efectul de stimulare a metabolismului general sunt consemnate clinic. Prin administrarea de infuzii de coada calului se realizează o creştere a rezistenţei ţesutului conjunctiv la suprasolicitări.
Deoarece în cadrul afecţiunilor reumatismale ţesutul conjunctiv este primul afectat, principalul domeniu de indicaţie al acestui produs vegetal îl reprezintă boala reumatismală, datorită acţiunii antidiscrazice şi umorale.
Ca urmare, preparatele realizate din coada calului se utilizează mai ales în sfera afecţiunilor metabolice, edeme ale picioarelor (de cauze metabolice), artrită reumatoidă, artroze etc.
În medicina tradiţională, produsul se mai foloseşte ca hemostatic în afecţiuni hemo- roidale sângerânde, epistaxis, hematurie, dar şi ca hemostiptic.
Ca şi alte produse vegetale bogate în silicaţi, Equiseti herba se utilizează în medicina populară ca adjuvant în tratamentul tuberculozei; nu există însă dovezi clinice şi farmacologice pentru acest efect.
Pe de altă parte, o serie de observaţii mai vechi, realizate acum 50 de ani, indică faptul că silicaţii solubili stimulează activitatea leucocitelor. De atunci aceste observaţii nu au fost nici confirmate, nici infirmate.
Pe lângă domeniile de indicaţie menţionate, Equiseti herba se mai utilizează ca retnineralizant, antianemic şi antiseptic slab.
Mod de utilizare
Extern, se recomandă în plăgi, tratamentul aftelor, stomatitelor, vergeturilor. Sub forma băilor parţiale, pentru mâini, picioare sau şezut de indică în tratamentul unor afecţiuni inflamatorii cronice care se pot asocia fracturilor sau degeraturilor.
În tratamentul eczemelor şi neurodermiielor se prescriu băi locale sau comprese.
Pentru administrarea internă se realizează un ceai din 2-4 g de produs vegetal peste care se aduc 150 mL de apă fierbinte şi se continuă fierberea încă 5 minute. După 10-15 minute ceaiul se strecoară. Alţi autori recomandă utilizarea unui macerat la rece timp de 10-12 ore, deoarece silicaţii mai greu solubili nu trec decât parţial în soluţie la o infuzare scurtă.
Pentru utilizare externă se recomandă realizarea unui decoct din 500-1.000 g plantă verde sau 50-100 g plantă uscată la un litru de apă, aduse pentru 30 de minute la fierbere. Extractul astfel obţinut se foloseşte sub formă de compresă sau băi parţiale.
Frecvent produsul Equiseti herba intră în compoziţia ceaiurilor medicinale cu acţiune diuretică, iar extracte de Equisetum pot fi incluse în preparate diuretice de asociere.
Un extract din partea aeriană proaspătă de Equisetum cirvense este condiţionat într-o asociere cu alte şase extracte vegetale sub forma medicamentului homeopat Imunpret® N, care se adresează profilaxiei şi tratamentului infecţiilor respiratorii recidivante, studiile clinice dovedindu-i eficienţa şi în cazul copiilor peste 3 ani.
Efectuându-se un studiu observaţional la peste 1.000 de copii şi adolescenţi cu infecţii respiratorii recurente, s-a constatat o reducere semnificativă a simptomelor de boală în cazul în care aceasta era deja instalată, dar mai ales prevenirea apariţiei altor infecţii la pacienţii care avuseseră în antecedente deja mai multe îmbolnăviri.
Medicamentul condiţionat sub formă de drajeuri şi picături se administrează în doze de câte 2 drajeuri, respectiv 25 de picături de 5 ori/zi la primele semne ale infecţiei, după care, la dispariţia fazei acute se continuă încă 5 zile cu de 3 ori 2 drajeuri sau 25 de picături/zi.
Per total, medicamentul constituit din extracte de Quercus cortex, Chamomillae flos, Althaeae radix, Equiseti herba, Taraxaci herba, Juglandis folium şi Millefolium herba acţionează antiinflamator prin cinci extracte, imunomodulator prin trei, iar antiviral şi antibacterian prin cinci.
Descriere botanică
Specia Equisetum arvense L., din familia Equisetaceae, denumită popular coada calului, părul porcului sau barba ursului, este o plantă perenă, erbacee, care prezintă un rizoni subteran articulat, din care se dezvoltă două tipuri de tulpini.
Astfel, primăvara se formează tulpinile fertile, roşietice-brune-gălbui, articulate, neramificate, care au la noduri frunze solzoase, concrescute, lipsite de clorofilă.
În vârful tulpinii fertile se formează un spic florifer cilindric sau oval prevăzut cu mici sporangi plini cu spori. Tulpinile fertile au o durată scurtă de viaţă; se usucă şi de pe acelaşi rizom apar la începutul verii tulpinile sterile, verzi, neramificate, fistuloase, de aproximativ 50 cm înălţime. Acestea sunt striate longitudinal şi prezintă la noduri verticile de ramuri articulate, de asemenea de culoare verde, care le conferă aspectul de coadă de cal.
Specia are o răspândire largă în întreaga emisferă nordică în zonele cu climă temperată, prin lunci umede, terenuri nisipoase, semănături.
În scop medicinal se utilizează tulpinile sterile (Equiseti herba) recoltate în intervalul iulie-septembrie, uscate rapid, în uscătoare sau la soare, pentru a-şi păstra culoarea verde.
Nu prezintă miros, iar gustul este uşor acrişor.
Compoziţie chimică
În cea mai mare parte conţine compuşi anorganici (peste 10%), dintre care mai mult de două treimi le reprezintă acidul silicic, respectiv sărurile sale solubile în apă şi sărurile de potasiu.
Din punctul de vedere al prezenţei flavonoidelor s-a stabilit existenţa a două chemotipuri. Astfel, materialul vegetal provenit din Asia şi America de Nord conţine apigenol, luteolină, derivaţi 5-glicozidaţi şi malonil-esterii corespunzători, în timp ce materialul vegetal recoltat din Europa nu conţine aceste componente.
Ambele chemotipuri conţin însă cvercetol-3-O-β-D-glucopiranozida şi malonil-esterii corespunzători, dar numai produsul european prezintă cvercetol-3-O-soforozia.
Studiile chimice realizate au mai evidenţiat prezenţa în ambele chemotipuri a acidului di-E-cafeoil-meso-tartric. Deşi în cantitate extrem de mică (în jur de 0,008%) în E. arvense, el nu se regăseşte în alte specii ce aparţin subgenului Equisetum, jucând în acest fel rolul de marker chemo-botanic.
Equiseti herba conţine şi mici cantităţi de alcaloizi (spermidina, nicotină), de acizi polienici şi acizi dicarboxilici (acidul equisetolic).
Iniţial s-a crezul că acest produs vegetal conţine o saponină denumită equisetonină. Astăzi se ştie că aceasta este de fapt constituită dintr-un amestec de favonoide, tnanitol şi inozitol, acizi polifenolcarboxilici (printre care acidul cafeic) şi o serie de oze (zaharoza, glucoza, fructoza, lactoza etc.).
Este important de semnalat faptul că produsul vegetal poate fi impurificat cu alte specii de Equisetum; dintre acestea, E. palustre este cea mai toxică, din cauza prezenţei unui alcaloid numit palustrină.
Alte utilizări
Produsul vegetal se mai întrebuinţează la lustruirea obiectelor din lemn sau metal.
Provenienţă: Equisetum arvense L.
Furnizează produsul: Equiseti herba