Ciumăfaie – Datura stramonium

Utilizări tradiţionale

Deja Teofrast şi Dioscoride menţionează planta în scrierile lor, scoţând în evidenţă proprietăţile ei psihotrope. Autori din secolul XX contestă cunoaşterea speciei de către greci, susţinând că aceştia se refereau probabil la Datura metel L. Planta era cunoscută ca furnizoare a unei otrăvi letale preparate de femeile trace.

Seminţe de Datura stramonium (în acepţiunea sistematică actuală) au ajuns în anul 1583 la Viena şi la Innsbruck, unde au fost cultivate, răspândirea speciei fiind atribuită de către Tabenaemontanus ţiganilor nomazi care o foloseau în ritualuri de vrăjitorie. Atenţia lumii medicale s-a îndreptat asupra calităţilor terapeutice ale drogului odată cu publicarea în 1762 a observaţiilor medicale ale doctorului Storck.

În Mexic se fumează sau se mestecă frunzele de Datura tatula, indigenii din Peru şi Columbia prepară din Datura sanguinea, Datura arborea sau Datura vulcanicula o băutură denumită tonga, iar unele triburi din Africa folosesc Datura festuosa.

Preoţii vechii Indii ingerau înaintea ceremoniilor o băutură preparată din frunze de Datura, în timp ce în Mexic, vracii, pentru a putea diagnostica o boală sau pentru a putea prezice viitorul, trebuiau să bea, în mod obligatoriu, aşa-numitul „toloachi”.

Totodată, în America de Sud, speciile de Datura erau folosite în scop vindicativ. Astfel, administrarea repetată a unor infuzii de Datura determină schizofrenie. Iniţial, intoxicatul cronic prezintă o stare de indiferenţă faţă de mediul înconjurător, midriază, hiperexcitabilitate, tremor al membrelor şi instabilitate la mers, pentru ca în final să se instaleze o afectare mentală similară schizofreniei. Produsul destinat acestui scop poartă denumirea de Polvos enloquecidos.

La noi în ţară, ciumăfaia se folosea la obţinerea unor infuzii care serveau sub formă de băi în tratamentul hidropiziei şi al reumatismului, iar seminţele se aruncau pe pietrele încinse în foc şi se inhala fumul ca antispastic în astm, dar şi ca antiartritic.

În medicina noastră populară se amestecau cu frunze de mesteacăn, afin şi traista ciobanului care se foloseau ca ceai antidiabetic, administrarea făcându-se înainte de masă. În perioada epidemiilor de ciumă încăperile se afumau cu ciumăfaie arsă.

Frunzele mărunţite erau introduse în unele zone din România în furajul animalelor pentru a combate durerile de picioare, iar sucul de presare se picura în rănile infectate pentru a împiedica apariţia viermilor.

Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări

Component al ţigărilor antiastmatice şi având acţiune similară frunzelor de mătrăgună sau de măselariţă, produsul vegetal se foloseşte în terapeutica actuală doar sub forma alcaloizilor puri.

Pentru extracţia industrială a alcaloizilor derivaţi de tropanol se utilizează şi alte surse vegetale, cele mai importante fiind: Datura innoxia Mill., Datura sanguinea Ruiz. şi Pav., Datura metel L., Duboisia myoporoides R. Br. şi Duboisia leichhardtii F. Muell.

Scopolamina sau hioscina acţionează de asemenea parasimpatolitic, dar are în plus şi proprietăţi deprimante SNC. Efectele asupra miocardului şi organelor abdominale sunt mai puţin intense decât cele ale atropinei; în schimb, acţiunea la nivel ocular şi asupra glandelor secretorii este mai pronunţată în cazul scopolaminei.

Midriaza şi cicloplegia se instalează mai repede şi se menţin 3-7 zile. La doze mici (0,5 mg), scopolamina este inhibitor SNC; efectul său este potenţat de morfină şi derivaţii săi.

Activitatea de elecţie a scopolaminei este cea de prevenire şi de combatere a răului de mişcare, printr-un mecanism dublu: acţiune anticolinergică şi inhibarea centrilor vestibulari.

Mod de utilizare

Scopolamina se foloseşte în profilaxia şi tratamentul răului de mişcare (kinetoze), în oftalmologie şi pentru proprietăţile sale deprimante centrale. Mai puţin se recomandă ca agent preanestezic sau pentru reducerea motilităţii şi secreţiilor în tractul gastrointestinal.

În prezent, substanţa este investigată pentru o posibilă utilizare în tratamentul adicţiei de nicotină.

Intern, alcaloidul se administrează sub formă de sare (bromhidrat), iar extern, ca scopolamină bază. Pentru aplicaţii în sacul conjunctival, se foloseşte sub formă de bromhidrat, în soluţie apoasă 0,5%.

În tratamentul răului de mişcare se preferă utilizarea sistemelor transdermice cu scopolamină ce conferă o protecţie prelungită (3 zile) şi reacţii adverse mai reduse, ca spectru şi intensitate. În cazul administrării orale, acţiunea este de durată mai mică (4-6 ore), iar efectele adverse anticolinergice sunt mai accentuate (uscarea mucoaselor, tulburări de vedere, tahicardie, retenţie urinară). Totodată, sistemul transdermic permite o cedare treptată şi controlată a substanţei active, asigurând eliberarea a 0,5 mg de scopolamină în decurs de 3 zile.

În terapie sunt preferaţi o serie de derivaţi de semisinteză precum: benzatropina care se foloseşte în boala Parkinson, acţionând prin inhibarea recaptării dopaminei; N-oxidul scopolaminei (bromhidrat) recomandat în boala Parkinson şi parkinsonismul postencefalitic; N-izopropilatropina (bromhidrat) sau bromura de ipratropiu (Atrovent® – spray inhalator, Spiriva® – capsule cu pulbere de inhalat, Serodual® – spray inhalator) indicată ca bronhodilatator în astmul acut sever şi în tratamentul simptomatic al rinoreei, precum şi butilscopolamina (bromhidrat de N-butilscopolamoniu – Scobutil®, Buscopan®), derivatul cuaternar de amoniu al scopolaminei, cu efecte periferice asemănătoare atropinei, dar lipsită de proprietăţile sedative ale scopolaminei.

Se foloseşte sub formă de bromhidrat în stările spastice gastrointestinale, dismenoreea spastică, în cazurile uşoare şi medii de diaree acută şi cronică. Este contraindicată în glaucom, adenom de prostată.

Descriere botanică

Datura stramonium L., numită popular ciumăfaie, laur sau ciuma feţii, din familia Solanaceae, este o specie înaltă de până la 1 m, cu tulpina glabră şi erectă, ce prezintă frunze alterne asimetrice, sinuat dinţate pe margini. Florile mari, albe, solitare, de forma unei pâlnii, au un caliciu tubulos, cu 5 dinţi şi o corolă albă, infundibuliformă cu 5 lacinii.

Fructul este o capsulă ovoidă cu ţepi numeroşi. La maturitate, capsula verde se îngălbeneşte. Seminţele sunt reniforme, reticulate şi punctate pe suprafaţă. Gustul produsului este amărui-sărat, iar mirosul neplăcut.

Planta este originară din zona Mării Caspice, dar genul Datura cuprinde numeroase specii răspândite pe întreg globul.

Astăzi, produsul vegetal Stramonii folium nu se mai foloseşte în terapeutică, fiind înlocuit cu o specie înrudită, cultivată pe scară largă pentru extracţia scopolaminei, şi anume Datura innoxia Mill.

Compoziţie chimică

Produsul vegetal conţine 0,1-0,5% alcaloizi tropanici, în principal hiosciamină şi scopolamină, în raport de 2 : 1. În plantele tinere, scopolamina se poate găsi în cantitate mai mare. Sub formă de urme se găsesc apoatropina, norscopolamina, scopina. Sunt prezente de asemenea N-metilpirolina, N-metilpirolidina şi piridina.

Totalitatea alcaloizilor din frunzele de Datura stramonium este denumită şi daturină.

Siguranţă în administrare

Scopolamina are aceleaşi contraindicaţii ca şi atropina. În plus, alcaloidul nu se admi­nistrează la vârstnici cu ateroscleroză şi copiii sub 6 ani. Nu se aplică sistemele transdermice cu scopolamină la persoanele ce suferă de glaucom, bradicardie, în sarcină, alăptare sau la copiii mai mici de 10 ani.

Din cauza deprimării centrale induse de scopolamină, pacienţii nu au voie să conducă în trafic sau să lucreze pe instalaţii ce necesită vigilenţă. Plasturele se aplică cu o seară sau cel puţin cu 4 ore înaintea călătoriei, pe piele, în spatele urechii.

Folosită timp îndelungat, scopolamina induce apariţia unei stări de amnezie. Dozele mari afectează facultăţile intelectuale, determină dificultăţi motorii, halucinaţii, confuzie, narcoză, comă, iar la doze toxice, deces.

De altfel, alcaloidul a fost folosit de către serviciile de spionaj pentru aşa-numita operaţie de „spălare a creierului”, scopolamina funcţionând ca un „ser al adevărului”.

La adulţi, dozele maxime de scopolamină sunt de 1 mg odată şi 3 mg în 24 de ore. Produsele farmaceutice pe bază de atropină şi scopolamină se păstrează la Separanda.

Asocierea alcaloizilor tropanici, ca de altfel şi a celorlalte anticolinergice, cu unele medicamente se soldează cu o serie de efecte adverse.

Provenienţă: Datura stramonium L.
Furnizează produsul: Stramonii folium