Cistus sp.

Utilizări tradiționale

Specii de Cistus au fost de mult timp utilizate în special în Italia, Grecia, Spania și Turcia în tratamentul diareii și al ulcerului peptic, precum și ca remediu uzual în tratamentul celor mai diferite afecțiuni dermice, datorită efectului antiinflamator, antibacterian, anti-fungic și antispastic.

Frunzele proaspete sau uscate de Cistus incanus se recoltează de secole pentru prepararea unor infuzii răcoritoare sau medicinale. În afară de frunzele de Cistus incanus era frecvent utilizată în trecut așa-numita rășină ladanum (labdanum), obținută de la specia Cistus ladanifer L., pentru calitățile relaxante, tranchilizante.

Obținerea rezinei se făcea într-un mod particular: ciobanii din zona mediteraneeană își mânau turmele de oi și capre printre tufele de Cistus ladanifer, rășina prinzându-se în blana animalelor. Lâna tunsă era apoi fiartă în apă, iar rezina se ridica la suprafață, după răcire. Aceasta era adunată, uscată și apoi prelucrată.

Acțiuni farmacologice și întrebuințări

Extractele de Cistus se administrează sub formă de aerosoli în tratamentul infecțiilor căilor respiratorii superioare.

După ce a fost lămurit mecanismul de acțiune antivirală a unor extracte vegetale bogate în polifenoli, în anul 2007 a fost analizat în cadrul a două studii paralele in vitro efectul antiviral al extractului Cystus 052 față de virusurile gripei umane și a celei aviare pe culturi de celule, când s-a constatat prezența unui efect antiviral excepțional.

Dacă inițial testele au fost făcute pentru tulpinile înalt patogene H₅N₁, și H₇N₇, între timp s-a dovedit efectul antiviral al extractului și față de virusul pandemic H₁N₁, dar și față de alte tipuri de virusuri gripale B, ceea ce demonstrează un spectru larg de acțiune.

Spre deosebire de amantadina folosită ca virustatic martor, la administrarea de Cystus 052 nu s-a înregistrat apariția de variante virale rezistente. Un studiu actual efectuat în 2011 pe diferite tulpini virale H₅N₁, izolate în Germania a dovedit pentru Cystus 052 un efect puternic antiviral comparativ cu Tamiflu, chiar și față de patogeni izolați care au prezentat o rezistență fenotipică față de acesta din urmă.

Interesant este faptul că Cystus 052 s-a dovedit a fi un antiviral de aproximativ 100 de ori mai puternic decât Tamiflu la concentrațiile folosite în mod uzual în culturi de celule.

Acțiunea antivirală demonstrată in vitro a putut fi confirmată în modelele experimentale pe animale, când unor șoareci infectați li s-a administrat sub formă de aerosoli, înregistrându-se blocarea apariției simptomelor de boală.

Totodată, studiindu-se încărcătura virală pulmonară a animalelor de experiență, s-a constatat că aceasta a fost mult redusă comparativ cu cea a animalelor-martor.

Între timp au fost întreprinse și primele studii clinice privind parcursul unor infecții acute ale căilor respiratorii superioare care au confirmat rezultatele stabilite în cadrul testelor farmacologice in vitro și in vivo.

O serie de cercetări au încercat deja să lămurească mecanismul de acțiune pentru Cystus 052, constatându-se că extractul nu influențează nici morfologia, nici proliferarea, metabolismul sau supreviețuirea unor celule.

Lipsa sa de toxicitate nu trebuie să ni se pară subînțeleasă, având în vedere faptul că autorii studiului menționat au utilizat ca martor (față de care s-au raportat) un extract de Echinacea purpurea, indicat și el în tratamentul infecțiilor gripale; acest extract însă, spre deosebire de Cystus 052, s-a dovedit a altera proliferarea și morfologia acelorași celule, chiar dacă extractul s-a diluat de 5 ori comparativ cu concentrația indicată ca doză de producător.

În încercările de clarificare a mecanismului de acțiune antivirală pentru Cystus 052 s-a pus accentul pe două aspecte : posibilitatea intervenției extractului în procese moleculare celulare în sensul activării lor sau al blocării unui răspuns, dar, după cum s-a dovedit, extractul nu este capabil să determine apariția intracelulară a unor semnale mediate de receptori, dar nici să le blocheze.

În conformitate cu definițiile actuale valabile pentru substanțele antivirale, extractul ar trebui să fie lipsit de acțiune farmacologică, lucru combătut de studiile clinice existente. Ceea ce pare însă sigur este faptul că celulele epiteliului respirator sunt în mare măsură inerte față de extractul Cystus 052.

La acest aspect se adaugă faptul că polimerii înalți din extract par să fie cei care conferă activitate antivirală, substanțele de acest lip neresorbindu-se la nivelul mucoasei intestinale, ceea ce explică și necesitatea expunerii la aerosoli sau administrarea topică la nivelul mucoasei bucale a preparatului.

Deoarece analog celor deja descrise Cystus 052 nu s-a dovedit capabil să mascheze receptorii pentru viruși de pe suprafața celulară, s-a pus din nou întrebarea care este mecanismul de acțiune pentru extract.

Un răspuns la această întrebare s-a obținut cu aju­torul unor cercetări efectuate pe eritrocite de găină pentru care virusurile gripale reprezintă liganzi, aglutinându-le.

În timp ce tratamentul eritrocitelor cu Cystus 052 nu a condus la nici un efect hemaglutinant, preincubarea virusurilor cu extractul a putut bloca efectiv proliferarea virală. Aceasta indică faptul că o serie de componente din extract modifică structura superficială a virusului, încapsulându-l și nepermițându-i să se fixeze pe recep­torii posibilelor celule-gazdă.

Rezultatele obținute în testele in vitro cu privire la modalitatea de acțiune au fost confirmate în modelul experimental pe șoareci, cărora extractul le-a fost administrat sub formă de aerosoli.

Se pare că acțiunea revine polifenolilor înalt polimeri care interacționează cu proteinele de la suprafața virusului, intrând în combinații fizice reversibile. Natura exactă a acestor polimeri va trebui stabilită ca urmare a unor separări fracționate.

Faptul că extractul nu acționează la nivel celular are însă și un dezavantaj. Extractul este activ numai la administrare topică, spre exemplu, sub forma inhalării unui aerosol sau ca urmare a venirii sale în contact cu mucoasa bucală. Așa cum s-a demonstrat în cercetările pe animale, administrarea unor suplimente de tip comprimate sau capsule enterosolubile este lipsită de efect.

Polifenolii polimeri din extract interacționează, se pare, cu receptorul hemaglutininic al celulelor epiteliale blocând andocarea virusurilor pe suprafața acestora. Din acest motiv, extractul acționează ca antigripal doar în măsura în care celulele tractului respirator încă nu au fost infectate.

Dacă extractul se administrează inhalator la instalarea primelor simptome de gripă, efectul antiviral nu mai este vizibil. Din acest motiv, preparatele care conțin Cystus 052 se recomandă în prevenția antigripală, și nu în tratamentul propriu-zis.

Mod de utilizare

Pe piața europeană circulă un preparat, Cystus 052, al firmei Dr. Pandalis, care se adre­sează tratamentului infecțiilor căilor repiratorii superioare.

Uleiul volatil obținut din Gummiresina Labdanum are acțiune dezinfectantă, anti-micotică, antiinflamatoare, imunostimulatoare, spasmolitică, de stimulare a circulației, puternic hemostatic, regenerator dermic, antiparazitar.

Se indică în tratamentul aroma-terapeutic al hematoamelor, profilaxia intertrigoului și a decubitului, în psoriazis, prurit de cauză nervoasă, candidoză, neurodermită, cuperoză, tromboflebite, stază limfatică după amputarea sânului, tulburări menstruale, traume psihice, sensibilitate și lipsă de încredere în sine.

Descriere botanică

Cistus incanus L. (sin. Cistus creticus L., C. villosus L.), denumită local și trandafir (roză) de stâncă, este o specie arbustiformă de talie mică ce se dezvoltă preferențial pe solurile însorite, uscate și degradate, dar bogate în magneziu, din regiunea mediteraneeană.

În pământ prezintă un sistem radicular rezistent la foc, motiv pentru care specia se regenerează cel mai ușor în pădurile care au suferit ca urmare a unui incendiu.

Frunzele care au o pubescență gri-verzuie sunt utilizate din timpuri străvechi de populațiile locale pentru prepararea unor infuzii care se consumă vara pentru tăierea setei, iar în perioadele de toamnă-iarnă pentru creșterea imunității.

Specia prezintă flori solitare de culoare roz-movie pe tip 5, cu petale libere, subțiri, care datorită unei anumite plieri suferite în faza de boboc dau un aspect șifonat florii ajunse la maturitate.

Caliciul dublu, constituit din 5 sepale, este aranjat pe un inel intern la care participă trei sepale mai late și un inel extern constituit din două sepale înguste, frecvent confundate cu bracteolele.

Floarea are numeroase stamine de lungimi variabile, cu filamente libere, iar ovarul este superior, cu trei carpele. Fructul este o capsulă cu 3-10 valve în care se găsesc semințele mici, dure, care nu cântăresc mai mult de 1 mg și care au o testă dură, impermeabilă. Întreaga plantă degajă un miros aromat, rășinos.

Cu toate că în medicina populară din regiune se utilizează în diverse scopuri și alte specii, cum ar fi Cistus salviifolius, C. ladaniferus și C. albidus, în ultimii ani a devenit importantă pentru terapeutică specia Cistus incanus cu subspecia tauricus (patentată de firma Dr. Pandalis) datorită calităților antivirale, antigripale demonstrate.

Astăzi, produsul Cystus 052 , reprezentând un extract special uscat, intră în compoziția unor comprimate de supt care se adresează tratamentului unor infecții virale ale căilor respiratorii superioare sau a unor granulate din care se prepară prin tratare cu apă caldă o băutură ce se adresează aceluiași scop.

Uleiul volatil de Cistus (Cisti ladaniferi aetheroleum) reprezintă fracțiunea volatilă separată prin distilare cu vapori de apă a rezinei care exsudă din arbuștii de Cistus ladaniferus L. și care se folosește în aromaterapie.

Compoziție chimică

Infuziile, respectiv extractele de Cistus incanus conțin în principal componente fenolice din grupul acizilor fenolici, al glicozidelor mono- și dimere ale unor flavan-3-oli, glicozide flavonolice, precum și elagitaninuri; până în momentul de față se știe structura a 35 de componente fenolice pentru care s-a determinat stabilitatea termică și capacitatea anti-oxidantă.

Pe lângă acestea, mai sunt prezente rutozida, miricitrina, alte glicozide derivate de miricetol, O-glucozida acidului gentisic și uralenozida, precum și dimeri ai unor flavan-3-oli și procianidinele B₁ și B₃. Dependent de proveniența geografică a materialului vegetal, compoziția chimică poate varia.

Astfel, acidul rozmarinic este prezent doar în anumite mostre de material vegetal provenit din Turcia și doarece extractul special codificat Cystus 052 utilizat în terapeutică se obține dintr-o anumită varietate de Cistus incanus, și anume var. tauricus, în acest moment doar aceasta este considerată a fi oficinală.

Activitatea antioxidantă cea mai intensă este dată de miricitrină, galocatchină, acidul galic și catehină. În cursul studiilor s-a constatat că extracția materialului vegetal cu apă cu un conținut ridicat de minerale reduce extractibilitatea polifenolilor; totodată, tempe­ratura apei de infuzare și durata contactului contribuie la calitatea extractului.

Uleiul volatil separat din Cistus ladaniferus trebuie să prezinte, pentru a fi admis în aromaterapie, următoarea compoziție: 40-50% monoterpene (α-pinen), 5-15% monoterpenoli (borneol), esteri 5-15% (acetat de bornil), 5-10% sescviterpene, 5% sescviterpenoli, monoterpencetone 4-7%, monoterpenaldehide 3-5% și maximum 1,5% eugenol.

Alte utilizări

Florile de Cistus incanus reprezintă una dintre cele 32 de flori care stau la baza terapiei prin tizane Bach (așa-numita terapie cu tizane florale).

Specia care poale fi cultivată este folosită în zona mediteraneeană ca sursă vegetală de producție a trufelor, Cistus fiind una dintre puținele specii care favorizează prin simbioză formarea de micorize și prin aceasta determină creșterea recoltei de astfel de ciuperci.

Proveniență: Cistus incanus L., C. Ladanifer L.

Furnizează produsul: extractul special Cystus 052