Utilizări tradiționale
În medicina tradițională a populațiilor nord-americane, rizomii și rădăcinile de Cimicifuga se utilizau de secole în tratamentul unor afecțiuni ginecologice ca analgezic, sedativ, anti-reumatic și antialergic.
În Farmacopeea americană privind drogurile vegetale de uz terapeutic, concepută la începutul secolului trecut, extractele de Cimicifuga erau recomandate pentru acțiunea anxiolitică, antispastică, emenagogă, tonic-nervoasă, utero-relaxantă și utero-tonică, prescriindu-se în afecțiuni nervoase, coree, mialgii, nevralgii, isterie, epilepsie, anxietate, depresie și iritabilitate, dar și în tulburări cardiovasculare pe fond nervos, cum ar fi hipertensiunea și aritmiile.
În sfera ginecologică, aceleași extracte erau indicate în tratamentul amenoreei, leucoreei, dismenoreei, în nașterile premature sau hemoragiile postpartum, dureri pelvine și infecții de diverse naturi.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Cele mai importante acțiuni terapeutice pe care le dezvoltă acest produs vegetal sunt cele endocrine (efect estrogen-mimetic, dar și la nivelul glandei pituitare), antireumatică și emenagogă.
Studiile realizate au dovedit faptul că rizomii de Cimicifuga racemosa conțin principii active dotate cu acțiune endocrină. Nu se știe cu precizie structura chimică a acestor componente.
Extractele de Cimicifuga au dovedit că determină la administrare o reducere selectivă a concentrației serice de hormon luteinizant (LH) la nivelul glandei pituitare.
Se presupune că glicozidele triterpenice (în special cimicifugozidă) influențează axa hipotalamo-pituitară cu expresie atât asupra sistemului reproductiv, cât și asupra sistemului nervos central și periferic.
Numeroase studii clinice au confirmat eficiența administrării de extracte de Cimicifuga racemosa în tratamentul afecțiunilor neurovegetative și psihice asociate tulburărilor de menopauză și postmenopauză.
Utilizarea acestor extracte poate constitui o alternativă la terapia hormonală, cu mențiunea că tratamentul trebuie să se desfășoare pe o perioadă de 2-6 luni. Dintre aceste studii se remarcă unul efectuat pe 304 paciente suferind de tulburări postmenopauzale.
În cadrul acestui studiu randomizat, controlat placebo, dublu orb, cercetarea clinică s-a desfășurat în 24 de cabinete ale unor specialiști în obstetrică- ginecologie cu medicamentul Remifenin, pacientele fiind grupate în două loturi; primul lot (153 de persoane) a primit zilnic de 2 ori câte o tabletă cu 2,5 mg de extract izo-propanolic (echivalentul a 20 mg de drog), celui de-al doilea lot (151 de paciente) administrându-i-se placebo de 2 ori pe zi.
S-au determinat parametrii tulburărilor înaintea începerii tratamentului, la 4 și la 12 săptămâni după randomizare. Pentru toate pacientele incluse în studiu trecuse cel puțin un an de la ultimul ciclu.
Cu ajutorul scalei Hauser (MRS1) pentru menopauză s-au urmărit 10 indicatori, și anume: bufeuri, tulburări de somn, dureri musculare și articulare, nervozitate, tulburări de sexualitate, depresie, afectare cardiacă și de micțiune, atrofie vaginală, tulburări de memorie.
Totodată, au fost urmărite complianța pacientelor la tratament și influența valorilor hepatice ca urmare a unei eventuale hepatotoxicități. Din protocoalele predate la sfârșitul studiului s-au putut prelucra doar rezultatele a 145 de paciente din grupul verum și 141 din lotul placebo.
Conform scorului MRS, dar și în baza aprecierii generale a pacientelor în grupul verum bufeurile s-au redus clinic relevant față de placebo, tratamentul având o eficiență cu atât mai ridicată cu cât femeia se afla mai la începutul menopauzei.
În privința simptomelor care intrau în categoria psihic și, respectiv, atrofie vaginală, și acestea s-au îmbunătățit simțitor sub tratament, dar mai puțin decât bufeurile.
Au fost menționate 50 de efecte nedorite sub tratament verum și 47 în grupul placebo, dintre care doar 6 din primul și 7 din al doilea grup au putut fi aduse în corelație cu o eventuală comedicație. Toate efectele menționate au fost de mică intensitate. Valorile serice privind funcția hepatică s-au păstrat în limitele normalului.
În ceea ce privește simptomele somatice (tulburări cardiace, dureri musculare și articulare), acestea au fost prea slabe la pacientele tratate pentru a se putea trage o concluzie referitoare la beneficiul tratamentul prin prisma acestor manifestări.
Acest studiu a infirmat însă un caz publicat în anul 2002, conform căruia o pacientă a ajuns după o săptămână de tratament cu un preparat de Cimicifuga la necroză hepatică ce a culminat cu transplantarea organului.
S-a studiat și fracțiunea rezinoasă (rezinoidul) din Cimicifuga racemosa, care prin componentele triterpenice a dovedit (în studii realizate pe animale de experiență) că dezvoltă și o acțiune hipocolesterolemiantă de bună calitate.
Trecându-se la administrarea fracțiunii rezinoase la pacienți voluntari (500 pg/kg corp), s-a stabilit că aceasta determină o intensificare a circulației sanguine prin vasodilatație periferică la persoanele care sufereau de afecțiuni arteriale periferice, fără ca tensiunea arterială a pacienților incluși în studiu (norino- și hipertensivi) să fi suferit modificări. Trebuie menționat că încă nu se cunoaște precis compoziția chimică a fracțiunii rezinoase.
Mod de utilizare
Principalele indicații pentru extractele de Cimicifuga racemosa sunt în tratamentul tulburărilor cauzate de menopauză, al sindromului premenstrual, dismenoreei, spasmelor uterine.
Astfel de preparate se mai indică în tratamentul reumatismului muscular, al artritei reumatoide, în mialgii intercostale, tinitus. Sunt de menționat și utilizările acestui rizom și a preparatelor corespunzătoare ca antitusive și sedative.
Fiind un produs exotic, rizomul ca atare se găsește rareori în farmacie, extractele de Cimicifuga fiind condiționate în preparatele industriale Klimadynon, Remifemin, Remifemin Plus, Cefakliman.
Dacă avem la dispoziție produsul vegetal, se preferă realizarea unui decoct din 0,3-2,0 g pulbere de rizom de Cimicifuga racemosa care se administrează de 3 ori pe zi; extractul lichid (1 : 1 cu alcool de 90%) se administrează de 3 ori pe zi câte 0,3-2 mL, iar tinctura (1 : 10 cu alcool de 60%), de 3 ori pe zi câte 2-4 mL.
Descriere botanică
Cimicifuga racemosa (L.) Nutt., din familia Raminculaceae, este o plantă originară din America de Nord, în Europa fiind inițial utilizată în scop ornamental; este un arbust ce poate atinge până la 2,5 m înălțime, cu un rizom bine dezvoltat care se recoltează toamna.
Frunzele sunt divizate în trei lobi profunzi, care prezintă marginile dințate. Din rizomul subteran scurt și noduros se formează anual tulpini aeriene care prezintă câte o inflorescență terminală. Florile, unicarpelate, sunt dispuse în ciorchini lungi. Fructul uscat, dehiscent, este o foliculă.
Fiind o plantă de import, la noi în țară nu are denumire populară, produsul vegetal, constituit din rizomi, fiind întâlnit în industria suplimentelor nutritive sub numele de Black cohosh, provenit din engleză. Este admisă coexistența în produs a rizomilor recoltați de la speciile: C. heracleifolia, C. dahurica, C. foetida (C. simplex).
Compoziție chimică
Mult timp s-a crezut că produsul vegetal conține izoflavone, deoarece în anii 80 se semnalase prezența în materialul vegetal a formononetinei; cercetările ulterioare nu au putut confirma prezența substanței în produsul vegetal, indiferent de proveniență.
Rizomii conțin taninuri hidrolizabile, alături de acid tanic și acid galic, acizi fenolici (acid izoferulic, acid salicilic), precum și depside (acid rozmarinic și acid fukinolic), dar mai ales substanțe terpenoidice.
Fracțiunea terpenoidică prezentă în rizomii de Cimicifuga racemosa este constituită, în cea mai mare parte, din glicozide triterpenice ; în principal un amestec de cimigozidă = cimicifugozidă (cu agliconul cimigenol), acteină (cu agliconul acetilactenol) și 12-acetil-acteină. Din punct de vedere structural, acești compuși sunt apropiați de cicloartenol.
A mai fost stabilită prezența unor alcaloizi de tip chinolizidinic, a acizilor organici (acid acetic, acid butiric, acid formic), a acizilor oleic și palmitic, a fitosterolilor, a unor componente volatile, precum și a unei fracțiuni rezinoase.
Siguranță în administrare
La supradozare, preparatele de Cimicifuga racemosa pot produce efecte adverse precum: grețuri, vărsături, amețeli, modificări vizuale, creșterea volumului transpirației, reducerea pulsului.
Este contraindicată utilizarea preparatelor de Cimicifuga pe o perioadă mai mare de 6 luni.
Proveniență: Cimicifuga racemosa (L.) Nutt.
Furnizează produsele: Cimicifugae rhizoma, extract uscat