Utilizări tradiționale
Ambele plante sunt cunoscute și utilizate încă din Antichitate, de pe vremea lui Theophrast. Mai ales Thymus vulgaris se întâlnește în mod frecvent în lucrările unor clasici romani antici, cum ar fi Virgiliu, Horațiu sau Ovidiu.
Datorită calităților aromatice deosebite, mănunchiuri de cimbru și cimbrișor se atârnau în încăperile în care dormeau bolnavi, uleiul volatil având acțiuni dezinfectante, de foarte bună calitate. Mai târziu, uleiul volatil se impregna în câlți și se punea în recipiente perforate pentru a se evapora ușor și a-i feri pe aparținători de infecțiile cu care se confruntau rudele bolnave.
Medicii aveau atârnată la piept o sferă și purtau cu ei un toiag prevăzut cu o măciulie în care se găseau aceiași câlți îmbibați într-un extract alcoolic sau cu ulei volatil pentru a se proteja.
Infuziile se administrau într-o multitudine de afecțiuni: colici, tulburări gastrointestinale, retenție urinară, contracții uterine, bronșite, tuse, pertussis, tuberculoză, cefalee, dar și pentru stimularea funcției hepatice și renale.
La noi în țară, cimbrul se asocia frecvent cu frunzele de pătlagină și rădăcina de toporaș în tratamentul tusei convulsive. Dintr-o asociere constituită din cimbru, flori de tei, mentă, mușețel, levănțică și rădăcină de obligeană se obținea o infuzie concentrată care se adăuga în baia copiilor ca tonic nervos.
Totodată, se credea că cimbrul este capabil să trateze de „pocitură” (paralizie facială) și erizipel; pentru aceasta, firul de cimbru se punea peste zona afectată și se turna apă caldă. Se repeta până se vindeca.
La rândul său, ceaiul de cimbrișor se administra împotriva cefaleelor, nevralgiilor, amețelilor și grețurilor, dar și în tratarea anemiei, afecțiunilor hepatice, renale și urinare. Deoarece băile sunt tonice pentru sistemul nervos, Sebastian Kneipp utiliza cimbrișorul sub forma băilor întăritoare, compreselor și pernelor din plante sau preparând unguente antireumatice sau cu care trata paraliziile.
În zona lașiului, cu planta se făceau „abureli” contra guturaiului și a durerilor de gât, iar pulberea se trăgea pe nas, ca tutunul, pentru oprirea epistaxisului.
Decoctul de cimbrișor, simplu sau în amestec cu frunze de măr, sovârf sau gutui, servea la făcut oblojeli în sifilis.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Pentru cimbrul de grădină, trei acțiuni farmacologice sunt considerate mai importante, și anume: acțiunea antispastică, antitusivă și expectorantă, datorate în mare parte uleiului volatil (timolului și carvacrolului), dar și derivaților flavonici pe care produsul vegetal îi conține.
Intern, cimbrul de grădină se utilizează ca bronhospasmolitic în tratamentul bronșitelor cronice și acute, în catarul căilor respiratorii superioare. După administrarea extractelor s-a constatat o mărire a secreției de mucus la nivel bronșic, dar și amplificarea mișcărilor ciliare care favorizează eliminarea secrețiilor.
La baza acestui efect stă, pe de o parte, o acțiune reflexă manifestată (după ingerarea extractului) prin contactul cu mucoasa gastrică, iar pe de altă parte, acțiunea directă exercitată asupra mucoasei bronșice, știut fiind faptul că uleiurile volatile se elimină din organism și pe cale respiratorie.
Acțiunea antispastică demonstrată de extractele de cimbru de grădină este imprimată de asocierea compuși fenolici/derivați flavonici; se pare că mecanismul de acțiune implică blocarea canalelor de calciu.
În experimentele realizate pe șoareci a fost pusă în evidență și o acțiune analgezică şi antipiretică pentru extractele de Thymus. Timolul, în sine, dezvoltă și acțiune antihelmintică, antibacteriană și antifungică. Activitatea antibacteriană este de 25 de ori mai puternică decât a fenolului, dar, datorită slabei solubilități în apă a timolului, efectele nocive dezvoltate de acesta asupra țesuturilor sunt mult mai mici.
Mod de utilizare
Extern, cimbrul de grădina se utilizează ca agent antibacterian, odorizant, antiinflamator (la nivelul mucoasei bucale și faringiene), fiind folosit la prepararea gargarismelor. Dezvoltă acțiune rubefiantă și intră în alcătuirea loțiunilor pentru frecție, dar și în extractele aromate pentru baie.
Pentru prepararea unui ceai, 1,5-2 g produs vegetal se aduce într-o cană cu apă fierbinte și după 10 minute se strecoară. Tinctura (1 : 5, cu etanol 45%) se administrează 2-6 mL de trei ori pe zi.
Intră în alcătuirea preparatelor antitusive Tusomag® (sirop), Bronhicum®-Tropfen (picături) Bronchicuin®-Elixir (soluție alcoolică), Tussamag® (picături, sirop), Broncholind® (picături), Pertussin®, Tussipect® etc.
Dintre acestea, produsul Tussamag® poate fi administrat și copiilor de la patru ani în sus.
Thymi aetheroleum se folosește în aromaterapie, chemotipul linalool caracterizându-se printr-o acțiune foarte blândă la nivelul pielii și mucoaselor, fiind imunostimulator, antimicrobian în sfera ORL și urinară, tonic nervos, cardiac și circulator, spasmolitic și totodată stimulant al puterii de concentrare.
Fiind bine tolerat, se folosește în pediatrie, dar numai de către aromaterapeuți. Thymi aetheroleum CT tuianol este un ulei greu de procurat, deoarece chemotipul crește doar într-o zonă geografic limitată, la poalele Pirineilor francezi, fiind greu de cultivat.
Este un ulei volatil foarte eficient în combaterea infecțiilor clamidiene, în candidozele vaginale, activ față de streptococul B recidivant, imunostimulator (crește titrul IgA), hepatoprotector. Fiind bine tolerat pe mucoase, poate fi administrat intern sub forma capsulelor gelatinoase sau extern condiționat în creme, uleiuri unguente sau ovule.
Thymi aetheroleum CT timol are acțiune expectorantă, mucolitică, bronhospasmolitică, antalgică, antiinflamatoare și tonică, fiind indicat în bronșită, angină bacteriană, micoze ale piciorului, artroze, infecții urinare, dureri articulare sau ca repelent.
Cimbrișorul de câmp prezintă aceleași utilizări ca și produsul Thymi herba, dar intensitatea acțiunii este mai redusă.
Se utilizează frecvent pentru proprietățile sale stomahice, carminative, expectorante, dar și în tratamentul unor afecțiuni ale vezicii urinare și renale, fiind antiseptic și diaforetic. Extractele alcoolice realizate din acest produs vegetal se recomandă extern, în frecții, în tratamentul durerilor reumatice.
Intră în alcătuirea unor ceaiuri antitusive și expectorante utilizate în afecțiuni ale căilor respiratorii superioare și în catar. Extern, se aplică și sub forma băilor de plante singur sau în asociere cu alte produse vegetale aromate.
Pentru realizarea unui ceai se aduc 1,5-2 g produs vegetal mărunțit într-o cană de apă fierbinte, iar după 10 minute de repaus se strecoară. Pentru efectul expectoram se beau 3-4 căni pe zi, iar dacă se urmărește efectul stomahic, ceaiul se bea fie înainte, fie în timpul mesei.
Timolul intră în compoziția apei de gură Listerine®, alături de mentol, salicilat de metil și ulei de eucalipt.
Descriere botanică
Speciile de Thymus din familia Lamiaceae sunt subarbuști pereni, utilizare terapeutică având Thymus vulgaris L., cimbrul, Thymus serpyllum L., cimbrișorul, și Thymus pulegioides, de asemenea cimbrișor.
Thymus vulgaris L. este o plantă perenă nu mai înaltă de 20 cm, care în primul an dezvoltă în sol o rădăcină pivotantă, lignificată, puternic ramificată și lungă de aproximativ 20 cm, iar în anii următori dezvoltă un sistem radicular puternic fasciculat.
Anual, din colet pornesc numeroase ramificații care conferă plantei un aspect globulos. În partea inferioară tulpina (tetramuchiată) este lignificată și acoperită cu un sufer de culoare cenușie. În funcție de vârstă, de individ și de condițiile pedoclimatice, diametrul tufei este cuprins între 10 și 50 cm.
Ramificațiile pornesc de la subsuoara frunzelor, care sunt sesile sau scurt pețiolate, lanceolate ori eliptice, mici, cu marginile răsfrânte spre fața inferioară. Florile mici, albe sau albe-roz, au corola bilabiată și sunt dispuse în pseudoverticile reunite în raceme, așezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor.
Fructele sunt nucule elipsoidale, mici, grupate câte patru. Mirosul este caracteristic, iar gustul aromat.
Thymus serpyllum L. (cimbrișor sau cimbru de câmp) este un subarbust (în ciuda aspectului său pitic) cu ramuri culcate pe pământ (repente) și numeroase ramificații ascendente. Tulpinile sunt tetragonale, pubescente sau glabre, de 8-10 cm lungime.
Frunzele sunt mici, opuse, cu marginea întreagă, pețiolate, oval-eliptice și au la bază, spre pețiolul foarte scurt, peri glandulari cu ulei volatil.
Privite în zare, frunzele prezintă niște punctuații transparente care sunt în realitate celule cu ulei volatil. Florile sunt albe-roz-violacee, cu corola bilabiată, sunt dispuse în pseudoverticile globuloase. Mirosul este plăcut aromat, gustul are o aromă caracteristică.
Thymus vulgaris este răspândit în flora spontană a zonei mediteraneene, în special Spania și sudul Franței, fiind cultivat în Grecia, Spania, Portugalia, Franța, Algeria, Ungaria, Germania, Bulgaria și România.
Thymus serpyllum, care inițial a fost catalogat de botaniști ca fiind un gen în sine, se întâlnește rareori în flora spontană; recoltatorii obișnuiesc să culeagă din flora spontană alte specii de Thymus, cum ar fi: Thymus pulegioides, Thymus panonicus, Thymus austriacus, Thymus dacicus, Thymus marchalianus și Thymus glabrescens.
Cel mai răspândit în întreaga Europă este Thymus pulegioides, crescând pe soluri aride, pietroase, nisipoase, cu expoziție sudică, în fânețele de pe dealuri, ajungând până în zona muntoasă.
Crește spontan în sud până în Podișul Abisiniei, iar în nord până în Groenlanda, Arctica europeană și siberiană, ajungând în est până în Japonia și Kamceatka.
Produsele vegetale utilizate în scopuri terapeutice sunt Thymi herba înțelegând prin țeasta partea aeriană înflorită recoltată de la Thymus vulgaris L. (de cultură), șt Serpylli herba, drog colectiv rezultat la recoltarea din flora spontană a speciilor anterior menționate.
În afara produselor vegetale, în scopuri aromaterapeutice se utilizează uleiul volatil de Thymus vulgaris, Thymi aetheroleum, distingându-se, în funcție de chemotip, trei sorturi: Thymi aetheroleum CT linalool, Thymi aetheroleum CT tuianol, Thymi aetheroleum CT timol.
Compoziție chimică
Componentele volatile reprezintă la Thymi herba 0,8-2,5%, iar fenolii care ocupă un loc important în alcătuirea uleiului volatil sunt: timolul (30-70%) și carvacrolul (3-15%). În ulei au fost identificate și monoterpene (β-cimen, γ-terpinen), alcooli (limonen, α-terpineol, tuian-4-ol).
Compoziția chimică a uleiului volatil depinde mult de originea produsului vegetal, de condițiile pedoclimatice, dar și de momentul când a fost recoltată din perioada de vegetație a plantei. Astfel, cantitatea de timol și γ-terpinen tinde să scadă spre sfârșitul perioadei de vegetație.
Alte componente identificate sunt taninurile, acidul cafeic, flavonozidele, triterpenele (acid oleanolic, acid ursolic), rezinele, saponinele.
În cazul produsului Serpylli herba, aceasta conţine între 0.1 și 0.6% ulei volatil, a cărui compoziție depinde mult de originea produsului şi de condițiile pedoclimatice. Au fost frecvent identificate componente ca: timol, carvacrol, linalool, cincol, p-cimol, β-pinen etc.
A mai fost stabilită prezența derivaților flavonici, a acidului cafeic, a substanțelor amare și a taninurilor (peste 7%).
Thymus pulegioides conține aprox. 0,6% ulei volatil, 3% taninuri de tip lamiaceu și flavonoide. Se pare că specia conține o concentrație apreciabilă de acid rozmarinic, antioxidant și antimicrobian.
Thymi aetheroleum obținut prin distilarea cu vapori de apă a cimbrului are o compoziție chimică și o acțiune biologică diferită, în funcție de chemotipul de la care provine. Thymi aetheroleum CT linalool conține 75% monoterpenoli (linalool), 6-15% esteri (acetat de linalil), 5% monoterpene, 5% sescviterpene și 3% fenoli (timol).
Thymi aetheroleum CT tuianol conține 54-60% monoterpenoli (30% tuianol-4, terpinen-4-ol), 28% monoterpene (terpineni), 19% esteri (carvilacetat) și până la 5% sescviterpene (β-cariofilen), în timp ce Thymi aetheroleum CT timol conține 30-55% monoterpenfenoli (timol), 20-40% monoterpene (p-cimen), 3-10% monoterpenoli (linalool), maximum 5% sescviterpene și 2% oxizi (1,8-cineol).
Siguranță în administrare
Uleiul volatil de cimbru de grădină este iritant pentru piele și mucoase. Timolul poate conduce la intoxicații grave caracterizate prin grețuri, vărsături, dureri gastrice, cefalee, amețeli, convulsii, comă, stop cardiorespirator.
Deoarece timolul intră în unele preparate pentru baie, acesta poate provoca, la persoanele alergice, inflamații severe și hiperemie.
Dintre uleiurile de uz aromaterapeutic, chemotipul timol, cel mai comun, este condiționat în Franța sub forma capsulelor gelatinoase, pentru care s-a remarcat că dezvoltă hepatotoxicitate la administrare pe termen lung.
În mod normal, nu se administrează în aromaterapie concentrații mai mari de 1 % ulei volatil (încorporat într-un alt ulei vegetal). Nu se administrează la copii și gravide (având proprietăți uterotonice).
Alte utilizări
În cantități moderate, cimbrul de grădină se utilizează ca aromatizant alimentar.
Proveniență: Thymus vulgaris L., Thymus serpyllum L., Thymus pulegioides
Furnizează produsele: Thymi herba, Serpylli herba, Thymi aetheroleum, timol