Chimen – Carum carvi

Utilizări tradiționale

Chimenul a fost folosit din Antichitate în diferitele părți ale globului atât pentru pro­prietățile sale terapeutice, cât și cele condimentare. Primele mențiuni privind folosirea chimenului în scop medicinal provin din Egiptul antic.

Plinius cel Bătrân recomanda chimenul în isterie și la persoanele cu ten palid. De asemenea, rădăcinile plantei erau amestecate cu lapte pentru obținerea unei produs similar pâinii, care era consumat de soldații lui Iulius Cezar.

Fructele erau incluse în dieta soldaților romani pentru a-i proteja de infecții și de afecțiunile digestive. În timpul lui Shakespeare, în Anglia se obișnuia ca la desen să se consume mere cu chimen, așa cum menționa renumitul dramaturg în opera sa Henric al IV-lea.

În medicina tradițională europeană, chimenul era folosit în indigestie, flatulență, anorexie, isterie, incontinență urinară sau pentru a stimula secreția lactată a mamelor ce alăptează (efect galactagog). În Germania, fructele zdrobite erau adăugate în baia sugarilor pentru a le calma colicile, dar totodată ele serveau la obținerea unui lichior (Kummel) care se folosea în inapetență.

În Rusia, chimenul era recomandat în tratamentul pneumoniei, iar în Olanda, sub formă de inhalații, era utilizat pentru ameliorarea respirației în bronșite.

În Maroc, se foloseau ca diuretic, în diabet și hipertensiune, iar în Indonezia, în tratamentul eczemelor inflamate.

În medicina ayurvedică, fructelor de chimen li se atribuie proprietăți carminative, eupeptice, stomahice. Ele se recomandau în tulburări digestive moderate (diaree, dispepsie, flatulență, meteorism), îmbunătățirea funcției hepatice, afecțiuni bronhopulmonare și drept analgezice.

În amestec cu alcool și ulei de ricin se foloseau în tratamentul scabiei.

În medicina populară din România, chimenul fiert în lapte se administra în bolile cardiace, iar o pastă din fructele pulverizate amestecate cu puțin unt se folosea în durerile de stomac.

Chimenul este un simbol al credinței, iar în Germania există obiceiul ca la nuntă mirii să-și ofere în dar fructe de chimen pentru a-și arăta fidelitatea unul față de celălalt.

Acțiuni farmacologice și întrebuințări

Fructele de chimen au proprietăți stomahice, spasmolitice, carminative, colagoge și galactagoge datorate în special uleiului volatil ce realizează un efect de stimulare a secrețiilor digestive.

Extracte alcoolice din chimen inhibă contracțiile musculaturii netede induse de spasmogeni cunoscuți, acetilcolină și histamină.

Efectele benefice în ameliorarea simptomatologiei gastrointestinale asociate dispepsiei sunt datorate și activității anti-bacteriene selective (doar asupra florei intestinale patogene, nu și a celei saprofite) și unui bun efect carminativ.

Chimenul este considerat unul dintre produsele cu cele mai potente proprietăți carminative la nivel intestinal, fiind mai activ decât anasonul și feniculul.

De asemenea, Helicobacter pylori, unul dintre cei mai importanți factori etiologici ai ulcerului gastric, s-a dovedit a fi sensibil la acțiunea extractelor de chimen.

Totodată, uleiul volatil de chimen (Carvi aetheroleum) prezintă și o acțiune fungicidă bună, fiind activ asupra tulpinilor de Aspergillus sp., Eurotium herbariourum, Penicillium aurantiogriseum.

Numeroase studii experimentale recente au demonstrat noi activități biologice pentru chimen și uleiul său volatil, cele mai importante fiind: antioxidantă, anticancerigenă/antimutagenă, antidiabetică, estrogenică/antiosteoporotică, hepatoprotectoare.

Carvona și limonenul sunt considerați potențiali inhibitori ai carcinogenezei. In vitro, acești compuși au demonstrat o activitate chemopreventivă prin stimularea activității glutation S-transferazei, enzimă implicată în procesul de detoxifiere a xenobioticelor în organismul uman.

Mod de utilizare

Produsul vegetal este indicat în tulburări dispeptice, sindrom Roemheld și colicile sugarilor. De asemenea, se prescrie ca galactagog. Dozajul maxim recomandat în cazul adulților și copiilor mai mari de 10 ani este de 1,5-6 g de produs vegetal/zi.

Ca și în cazul angelicăi, un extract fluid din fructe de chimen în etanol 31 % face parte din compoziția fitopreparatului Iberogast , recomandat în tratamentul afecțiunilor intes­tinale funcționale de tipul sindromului dispeptic sau colonului iritabil.

Pentru extractul apos a fost evidențiată o acțiune antistres-adaptogenă.

Preparatul Enteroplant, disponibil pe piața germană, conține o combinație de ulei volatil de chimen (50 mg/capsulă) și ulei volatil de Mentha piperita (90 mg/capsulă).

Sinergismul de acțiune dintre cele două uleiuri explică beneficiul terapeutic al preparatului în dispepsia funcțională. Eficacitatea este comparabilă cu cea a agenților prokinetici (cisaprid) și a spasmoliticului scopolamină, după cum a arătat un studiu clinic efectuat pe probanzi sănătoși pentru stabilirea profilului de acțiune.

Uleiul volatil este ingredient al unor preparate de uz extern de tip frecție indicate în dureri articulare, reumatism datorită acțiunii de stimulare a circulației locale. În plus intră în compoziția unor ape de gură și se folosește drept corector de gust în industria farma­ceutică.

Descriere botanică

Chimenul, Carum carvi L. (din familia Apiaceae), este o plantă erbacee, bianuală, înaltă de până la 30-100 cm. Tulpina este erectă, angulară și glabră. În primul an dezvoltă o rozetă de frunze bazilare.

Frunzele tulpinale sunt dispuse altern și bipenat- sau tripenat- sectate, cu lobi foarte subțiri. Florile albe, mai rar roze, cu antere roșiatice sunt grupate în umbele compuse, cu 5-15 radii inegale și 10-13 flori/umbelulă.

Fructele sunt diachene glabre alcătuite de obicei din două mericarpe separate. Acestea sunt fuziforme, ascuțite la capete și ușor arcuite, de culoare cenușie-brună, mai deschisă în dreptul coastelor.

Dacă mericarpele sunt reunite; la capătul superior al fructului se observă stilopodul conic cu două stile arcuite.

Originar din Europa, Asia de Vest și Africa de Nord, chimenul este răspândit astăzi din India până în Europa, inclusiv în zona Siberiei. Este aclimatizat de asemenea în America de Nord, America de Sud și sudul Africii.

Se cultivă în Germania, Polonia. Olanda, Rusia, în anumite zone din Peninsula Scandinavică, Maroc, India, Siria, Australia și Jamaica. Principalii producători de ulei de chimen sunt Olanda, Polonia și Egipt.

Produsul vegetal de uz terapeutic, Carvi fructus, este constituit din fructele uscate ale speciei Carum carvi.

În scrierile românești mai vechi, pentru fructele plantei se folosea atât denumirea de chimen, cât și cea de chimion, aceasta din urmă însă desemnând specia Cuminum cyminum, din familia Apiaceae.

Spre deosebire de chimen, fructele de Cuminum cyminum sunt mai mari, mai deschise la culoare, iar capetele sunt mai rotunjite. Aroma diferă puțin pentru Carvi fructus, aceasta fiind specifică, picantă și plăcută, în timp ce a chimionului (Cuminum cyminum) este mai bogată, ușor iute-amăruie.

Compoziție chimică

Produsul vegetal conține, ca principiu activ, ulei volatil a cărui concentrație variază între 3 și 7%, în funcție de diferiți factori; componentele principale și odorante ale acestuia sunt: (S)-(-f )-carvona (până la 50-70%) și (R)-(+)-limonenul (25-30%).

De asemenea, în compoziția uleiului volatil au fost puse în evidență și alte terpene, printre care: α și β-pinen, sabinen, caren, carveol și dihidrocarveol (1,5%), dihidrocarvonă.

Conținutul în carvonă, ca și în alte monoterpene oxigenate crește în timpul coacerii fructelor. Uleiurile volatile obținute din fructele mature au o concentrație mai mare de carvonă și un nivel mai mic de limonen și sunt considerate superioare din punct de vedere calitativ.

În general, carvona trebuie să se regăsească în concentrații de 50-60% pentru a conferi o calitate bună uleiului volatil. Aroma caracteristică uleiului de chimen este imprimată în principal de carvonă (miros erbaceu, picant, ușor floral, asemănător pâinii și gust dulce, picant-erbaceu) și limonen (miros citrat).

Chimenul mai conține ulei gras (10-18%) format din gliceride ale acizilor grași (pal- mitic: 4-5% ; oleic : 15-25% ; linoleic : 34-37% ; petroselinic : 30-43%), proteine (20%), glucide (20%), îndeosebi manani, flavonoide (cvercetol, kemferol, izocvercitrină), cumarine (herniarină, scopoletină, umbeliferonă), β-sitosterol, unele poliine.

Siguranță în administrare

Este contraindicată administrarea preparatelor din chimen la persoanele cu alergii la plante din familia Apiaceae.

Carvona și limonenul din uleiul volatil insuficient diluat (sub 1 %) pot determina apariția unor dermatite de contact. Folosirea pe cale bucală a unor cantități mari de ulei volatil, timp îndelungat, poate conduce la afectare renală și hepatică.

Investigându-se eventualele interacțiuni medicamentoase dintre preparatele pe bază de chimen cu diverse medicamente (rifampicina, pirazinamida și izoniazida), o fracțiune butanolică standardizată a mărit nivelele plasmatice ale tuberculostaticelor, datorită creș­terii biodisponibilității acestora din urmă.

Alte utilizări

Uleiul volatil este întrebuințat în savonerie, industria cosmetică și parfumerie; nivelul maxim de includere al uleiului volatil în parfumuri este de 0,4%.

În alimentație, chimenul este folosit pentru condimentarea brânzeturilor, supelor, unor preparate din carne sau de patiserie, a murăturilor, mai ales în bucătăria țărilor germanice.

De asemenea, se utilizează pentru a îmbunătăți digestia în cazul unor alimente ce produc flatulență, cum e cazul verzei, al pâinii proaspete și în industria băuturilor alcoolice. Nivelul maxim de includere a uleiului în componența produselor de patiserie este de 0,02%.

Proveniență: Carum carvi L.

Furnizează produsele: Carvi fructus, Carvi aetheroleum, WS 1520