Utilizări tradiţionale
Infuziile preparate din somităţile de cetină de negi se administrau intern ca diaforetic, antihelmintic, emenagog şi avortiv. Înainte, se credea că utilizarea emenagogelor (medicamente care stimulează declanşarea menstruaţiei, parţial şi cele ce reduc durerile în dismenoree) este benefică, deoarece menstruaţia era privită ca o criză lunară de curăţare a sângelui la femei, iar neliniştea, iritarea, oboseala, modificările de aspect ale pielii, stările de rău şi durerile de cap erau considerate simptome ale intoxicării organismului cu metaboliţi ce trebuiau eliminaţi.
De aceea, se administrau la femeile a căror menstruaţie era neregulată sau lipsea; emenagogele se aplicau intern şi extern. Unul dintre scopuri era producerea unei hiperemii la nivel genital care atrăgea după sine o stimulare a funcţiei ovariene şi a apariţiei mestruaţiei. Deoarece era vorba de o hiperemie iritativă, între emenagoge se numărau şi laxativele şi drogurile iuţi.
Efectul emenagog, respectiv avortiv depind de doză: în doze mici se instalează primul, în timp ce dozele mari provoacă avortul.
De efectul iritant şi laxativ al infuziilor erau responsabile atât uleiul volatil din produsul vegetal, cât şi podofilotoxina, cunoscută pentru proprietăţile laxative.
Uleiul volatil de Juniperus sabina era folosit ca avortiv, dar totodată se administra extern în tratamentul unor nevralgii, a alopeciei, după prelucrare sub formă de creme sau loţiuni. Sucul proaspăt al plantei se aplica pe negi, de unde şi denumirea populară de cetină de negi.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
În ultimele decenii, Juniperus sabina s-a folosit practic doar pentru aplicare externă sub forma pulberii vegetale sau a extractelor prelucrate în pensulaţii ori creme, respectiv sub forma uleiului volatil pentru aplicaţii locale pe condiloame sau polipi. Acţiunea farmacologică este atribuită derivaţilor citotoxici de tip podofilotoxină, dar şi (+)-sabinenului, (+)-sabinolului.
În tratamentul condiloamelor şi al negilor, pielea înconjurătoare, sănătoasă trebuie protejată prin aplicarea unei folii de plastic; pulberea obţinută din somităţi prin pulverizare se amestecă în părţi egale cu oxid de aluminiu, pudrând cu această asociere condiloamele. Nu se administrează intern, fiind prea toxic. Nu există studii clinice privind utilizările menţionate.
Acţiunea farmacologică, dar şi toxicitatea, diferă total de cele ale altor specii de Juniperus, respectiv ale uleiurilor lor volatile.
Din punct de vedere farmacocinetic, componentele uleiului volatil se resorb şi se distribuie în tot organismul chiar la aplicare topică, eliminându-se pe cale renală.
în Elveţia se comercializează medicamente veterinare în compoziţia cărora intră extracte de Juniperus comunis şi/sau Juniperus sabina.
Descriere botanică
Juniperus sabina L. (sin. Sabina officinalis Garcke) este o specie care face parte din familia Cupressaceae, fiind denumită în popor cetină de negi. Arbust ramificat, are ramuri lungi de 3-4 m, culcate la suprafaţa solului.
Frunzele sunt solzoase, ovat rombice, urât mirositoare, aşezate opus pe 4 şiruri imbricate, pe dos convexe. Planta monoică sau dioică prezintă flori unisexuate, cele mascule având o culoare galben-pal, iar cele femele fiind verzui.
Fructele sunt pseudobace care iau naştere prin concreşterea celor 4 carpele ce devin cărnoase. Sferice sau globulos-ovate, fructele au un diametru de 5-7 mm, având o culoare neagră-albăstruie, fiind acoperite cu pruină, iar în interior prezentând 1-3 seminţe.
În funcţie de forma frunzelor şi de port, specia se distinge prin varietăţi şi forme de cultură: var. sabina şi var. tamariscifolia (Ait.) Koehne, respectiv, cupressifolia şi fastigiata.
Specia apare spontan în etajele montane şi subalpine din Carpaţii Orientali şi Occidentali unde formează tufărişuri. Deseori se găseşte cultivat ca arbust decorativ în parcuri şi grădini.
Înfloreşte din martie până în mai, iar aria de răspândire este Europa sudică, ajungând în nord, până în Carpaţii de Nord, în Alpi şi în Jura elveţieni, în timp ce în est coboară până în Balcani, Crimeea şi Caucaz, urcând în Siberia şi ajungând până în munţii Altai.
Ca produs medicamentos, se recoltează vârfurile ramurilor cu frunze, care furnizează drogul Sabinae summitates. Prin distilare cu vapori de apă, se separă un ulei volatil cunoscut sub denumirea de Sabinae aetheroleum.
Compoziţie chimică
Cetina de negi conţine între 3 şi 5% ulei volatil constituit din sabinen (18-45%) şi sabinil acetat (19-53%), apoi 1,8-cineol, citronelal, limonen, metil-citronelal, β-mircen, terpinen-4-ol, α-şi β-tuionă.
De asemenea, conţine lignane, printre care podofilotoxina, des-oxi-podofilotoxina, picro-podofilotoxina, podorizolul şi acidul junaftionic alături de cumarine (cumarsabina, 8-metoxi-cumarsabina, siderina) şi derivaţi propifenonici (2-hidroxi-3,4-dimetoxi-6-metil-propifenona).
Siguranţă în administrare
La aplicare topică apar reacţii iritative locale, în funcţie de tipul de piele, dimensiunile arealului de aplicaţie, doză şi durata tratamentului. Din cauza resorbţiei masive la aplicare topică, trebuie luată în calcul o eventuală acţiune sistemică.
Uleiul volatil aplicat direct pe piele sau pulberea din somităţi de Juniperus sabina prelucrată sub formă de pastă şi aplicată ca o cataplasmă pot declanşa local apariţia unei dermatite care poate da naştere la pustule şi mai departe poate duce până la necroza ţesutului.
Somităţile se caracterizează printr-un potenţial toxic ridicat. În cazul unei intoxicaţii prin administrare internă, prognosticul este grav. Cele mai multe intoxicaţii au fost semnalate prin utilizarea uleiului volatil ca avortiv, când pot apărea iritaţii gastrointestinale şi renale grave, caracterizate prin simptome precum greţuri, vomă, hematemeză, tenesme, dureri abdominale intense, diarei sanguinolente, peritonită, hematurie; în intoxicaţiile grave se instalează apoi oligurie urmată de anurie.
La nivelul SNC apar spasme, pareze ale braţelor sau mâinilor, spasticitatea picioarelor, comă şi paralizie respiratorie. Decesul se instalează după 10 ore până la mai multe zile după administrarea dozelor toxice. Dozele letale calculate variază foarte mult, în funcţie de produsul administrat: 6 picături pentru uleiul volatil, 20 g pentru drog şi, respectiv, 0,1-0,2 g pentru sabinol.
Provenienţă: Juniperus sabina L.
Furnizează produsele: Sabinae summitates, Sabinae aetheroleum