Castan sălbatic – Aesculus hippocastanum

Utilizări tradiționale

În medicina tradițională se foloseau cândva infuzii sau extracte din frunze în tratamentul tusei, artritei și al reumatismului și totodată intrau în compoziția unor asocieri pentru obținerea de ceaiuri destinate tratamentului varicozei.

Scoarța de castan este astăzi rareori folosită, chiar și în medicina tradițională, dar până la începutul secolului XX era considerată un bun înlocuitor al scoarței de China pentru combaterea crizelor de febră în malarie.

Totodată, drogul era utilizat ca astringent în diaree și hemoroizi, iar extern se tratau local inflamațiile sau eczemele. Astăzi scoarța se folosește pentru izolarea industrială a esculinei, substanță inclusă în preparate cosmetice datorită acțiunii ecranante față de radiațiile UV.

Semințele de castan uscate, respectiv torefiate și pulverizate folosesc la obținerea unui decoct care se aplică local în hemoroizi sau se administrează per os în sângerări uterine prelungite, catar intestinal sau bronșită.

La mijlocul secolului trecut, din semințe a fost extras un amestec de saponine triterpenice denumit escină, care se găsește astăzi în numeroase preparate de asociere și care se folosesc extern în tratamentul unor răni dureroase, al entorselor, hematoamelor și edemelor.

În medicina tradițională românească se foloseau înainte și florile de castan; în zona Bacăului, 6 inflorescențe se introduceau într-o sticlă de 1 L cu benzină, după care recipientul se îngropa în pământ, unde se ținea trei săptămâni. Extractul lipofil era folosit pentru fricționarea zonelor dureroase în reumatism.

Astăzi se obține ca produs secundar la extracția semințelor decorticate de castan așa- numitul ulei Hippocastani oleum, care se folosește la fabricarea săpunurilor, pentru fura­jarea unor animale, ca ulei alimentar, precum și ca gresant pentru mașini și utilaje.

Semințele nedecorticate, pulverizate sunt folosite în furajarea animalelor, dar și ca spumefiant, în curățarea țesăturilor, intrând totodată în compoziția amestecurilor uscate pentru stingătoarele de incendiu. Extractele din semințe sunt incluse și în unele cosmetice.

Scoarța se întrebuințează la tăbăcit și la vopsit.

Mod de utilizare

La administrare orală, escina se absoarbe în proporție mică (5-10%) și acționează proinflamator la aplicare locală, motiv pentru care se recomandă ca aceasta să se administreze în formă pură numai pe cale orală sau intravenoasă.

În terapeutică se folosesc escina pură și extractele din Hippocastani semen. Cele mai multe preparate medicamentoase asociază escina, respectiv extractele din Hippocastani semen cu alte principii active de origine vegetală (rutozidă, esculozidă) sau extracte vegetale (din specii de Hamamelis, Hydrastis, Cupressus, Viburnum sau Vitis vinifera).

Escina se administrează oral, intravenos și local; intră în compoziția preparatelor: Essaven gel 60000, și Reparil gel, ambele utilizate în tromboze, tromboflebite, varice, ulcer de gambă, hematoame, contuzii, bursite.

Extracte din Hippocastani semen se regăsesc în compoziția a numeroase preparate medicamentoase, și anume:

  • Elmiproct – unguent – utilizat în hemoroizi, fisuri anale, proctită ;
  • Hemoterp – soluție hidroalcoolică de uz extern ;
  • Variterp – unguent;
  • Venen gel – utilizat în insuficiență venoasă periferică, fragilitate capilară, tromboflebite, ulcer varicos;
  • Stimuven – cremă și gel – utilizat ca adjuvant în varice, tromboflebite, ulcer de gambă, entorse, contuzii, tendinite.

În cazul în care nu se prescrie altfel, se recomandă administrarea, de două ori pe zi, a câte 250-312,5 mg de extract standardizat cu un conținut de 16-20% glicozide triterpenice exprimate în escină.

De regulă, gelurile pentru aplicare topică au 2% escină. Preparatul Reparil, care conține escină condiționată sub formă de drajeuri, cremă sau gel, este poate cel mai cunoscut medicament indicat în inflamații articulare, stază venoasă, dureri de coloană, entorse, cefalee după comoții cerebrale și afectări ale unor ligamente, fiind unul dintre produsele de bază care se prescriu sportivilor după accidentări.

Pentru medicamentele Venoplat și Venostasin s-a constatat în teste clinice că administrarea zilnică a 100 mg are ca rezultat scăderea edemului cu aproximativ 100 mL/gambă/zi.

Extractele totale preparate din semințele de castan (obținute cu un amestec etanol-apă, în care etanolul poate să reprezinte 40-80% din solvent) și condiționate într-o formă farmaceutică oarecare corespund cerințelor europene dacă au un conținut de 16-28% escină.

Încercarea unor firme de a condiționa preparatele cu escină în forme retard nu este avantajoasă, deoarece biodisponibilitatea escinei este de doar 5%. Doza de 100 mg/zi este cantitatea minimă necesară pentru a obține un rezultat terapeutic, care în unele cazuri se instalează abia după 4 săptămâni.

În cazul preparatelor cu aplicare cutanată, situația este controversată deoarece resorbția moleculelor saponozidice mari și hidrofile prin pielea intactă este redusă, fiind greu de presupus că escină va ajunge în concentrații relevante până la nivelul venelor, în varicoză.

Acesta este motivul pentru care prospectele medicamentelor dau ca sferă de indicație „dureri de intensitate redusă și senzație de picioare grele datorate unor tulburări de circulație venoasă”.

Produsul vegetal este utilizat ca materie primă pentru extracția esculozidei. Esculozida intră în compoziția preparatelor Anavenol – soluție de uz intern 1,5 mg/mL și drajeuri, ambele utilizate în insuficiență venoasă periferică, fragilitate capilară, tromboflebite, ulcer varicos, hemoroizi.

Hippocastani cortex se administrează sub formă de decoct și băi medicinale. Decoctul se prepară din aproximativ 1 g de produs vegetal uscat, pulverizat și apă rece. Se încălzește la fierbere pentru scurt timp, după care se filtrează. În tratamentul diareii se recomandă administrarea a 2-3 căni de decoct pe zi. În cazul băilor medicinale, cantități mai mari de decoct (1 L) se adaugă în apa de baie.

De asemenea, produsul vegetal intră în compoziția unor ceaiuri cu proprietăți anti-hemoroidale și antiflebitice.

În sarcină se recomandă pentru reducerea edemelor picioarelor administrarea medi­camentului homeopat Aesculus hippocastamtm D6.

Acțiuni farmacologice și întrebuințări

Astăzi, extractele din Hippocastani cortex sunt utilizate în tratamentul diareii, hemoroizilor, flebitei și, mai rar, în inflamații și alte afecțiuni dermice.

Esculozida crește rezistența vasculară și scade permeabilitatea peretelui capilar; de asemenea, are proprietatea de a absorbi radiațiile UVB răspunzătoare de apariția eritemelor și, ca urmare, intră în compoziția unor preparate cosmetice tip filtru pentru radiațiile solare.

Escina are proprietăți antiinflamatoare, antiedematoase și antiexsudative. De ase­menea, crește tonusul vascular, crește rezistența peretelui capilar și scade permeabilitatea capilară. Aceleași efecte au fost evidențiate și pentru extractele din Hippocastani semen (studii in vitro și in vivo).

Mecanismul de acțiune al escinei, complex și încă puțin cunoscut, implică inhibarea activității enzimelor lizozomale, precum și stimularea sintezei de ACTH și corticosteroizi.

Administrată intern, escina acționează profilactic față de apariția de edeme, respectiv ca antiexsudativ venos. Efectul edem-preventiv se pare că se datorează, în primul rând, unei acțiuni de inhibare a degradării proteoglicanilor din endoteliul vascular; ca urmare, permeabilitatea capilară este redusă.

Acțiunea vasculară a escinei este bifazică: în faza inițială acționează vasodilatator atât asupra venelor, cât și asupra arterelor, pentru ca apoi să acționeze prin tonifierea acestora.

Nu trebuie însă confundată escina cu extractele din Hippocastani semen, în care, alături de escină, se găsesc și compuși flavonoidici care cresc solubilitatea redusă a escinei și, prin aceasta, rata ei de absorbție. În plus, și alte componente (proantocianidoli) acționează venotonic.

Escina se utilizează în tratamentul insuficienței venoase și limfatice, al fragilității capilare, hemoroizilor, hematoamelor și luxațiilor. Se mai administrează în aftele și ulcerațiile de la nivelul mucoasei bucale.

Descriere botanică

Sub denumirea de castan sălbatic (sau castan porcesc) este cunoscută specia Aesculus hippocastanum L. (sin. Aesculus castanea Gilib., Aesculus procera Salisb., Hippocastanum vulgare Gaertner) din familia Hippocastanaceae.

Este un arbore înalt de 20-30 m cu frunze 5-7 palmat-compuse, lung pețiolate și flori albe cu macule galbene sau roz, grupate în raceme erecte. Fructul, o capsulă cu numeroși spini, conține 1-3 semințe sferice (de cele mai multe ori deformate ca urmare a comprimării din interiorul fructului), lucioase, grele și dure.

Diametrul semințelor nu depășește 2-3 cm. La exterior au o culoare brună- castanie și prezintă o pată mare, albicioasă, corespunzătoare hilului; la interior au o culoare albă-gălbuie sau albă-verzuie.

Ca droguri se utilizează atât scoarța, cât și semințele de castan.

Scoarța, Hippocastani cortex, se recoltează de pe ramurile în vârstă de 3-5 ani și se prezintă sub formă de fragmente de scoarță răsucite în tuburi sau jgheaburi, de culoare brună-roșcată, netede, lucioase, cu lenticele. Gustul este astringent, amar; mirosul este slab, asemănător celui de mucegai.

Semințele, Hippocastani semen, prezintă un gust amar, neplăcut și sunt lipsite de miros.

Specia este originară din nordul Greciei, Iran, Caucaz, nordul Indiei și se cultivă în scop ornamental atât în Europa, cât și în America de Nord. Principalul furnizor al produsului vegetal este Polonia.

Compoziție chimică

Spre deosebire de semințele de castan, scoarțele conțin cumarine (esculetol, fraxetol, scopoletol și glucozidele corespunzătoare), flavone (cvercetol, cvercitrozidă), escină, taninuri catehice, alantoină. Conținutul produsului vegetal în esculozidă poate să atingă 3%.

Cotiledoanele semințelor conțin până la 10% saponine, glicozide flavonice, steroli, ulei volatil, ciclitoli, lipide (6-8%), amidon (40-50%).

Totalul saponozidic, cunoscut sub numele de escină, este de fapt un amestec complex de glicozide (peste 30) care derivă structural de la doi agliconi triterpenici pentaciclici polihidroxilați: protoescigenolul și baringtogenolul C.

Cele mai multe saponozide au o structură de tip ester, grupările hidroxil din pozițiile 21 și 22 fiind esterificate cu acizi alifatici cu catenă scurtă (acizii tiglic, angelic, izobutiric, a-metil-butiric și acetic).

Pentru cele mai multe saponozide catena glucidică este o trizaharidă constituită din acid glucuronic, glucoză, galactoză și/sau xiloză; de regulă, acidul glucuronic se leagă de gruparea hidroxil din poziția 3 a agliconului.

În prezent se consideră că escină este constituită din α-escină (conține numai 22-O-acetil saponozide), criptoescină (conține numai 28-O-acetil-saponozide) și β-escină (un amestec de α-escină și criptoescină).

Pericarpul semințelor de castan sălbatic conține saponozide (derivate de la baringto- genol C și R1-barigenol), proantocianidoli (dimerii B-2, B-5, A-2, A-4, A-6, A-7, trimerul C-l, oligomeri de tip A, cum sunt esculi-taninurile A-G și cinam-taninurile B-l și B-2).

Siguranță în administrare

Nu se recomandă (din cauza unor posibile interacțiuni medicamentoase) administrarea concomitentă a escinei/extractelor din Hippocastani semen cu alte medicamente cu potențial nefrotoxic (gentamicină) și cu anticoagulante.

Este contraindicată administrarea escinei în caz de insuficiență renală, iar aplicarea parenterală este limitată din cauza nefrotoxicității sale.

Proveniență: Aesculus hippocastanum L.

Furnizează produsele: Hippocastani cortex, Hippocastani semen, escină, esculină, extract din semințe