Utilizări tradiţionale
Frunzele şi florile de Eupatorium perfoliatum se foloseau sub forma infuziilor de către indienii nord-americani, ca sudorific şi în combaterea răcelilor. Coloniştii veniţi din Europa au preluat planta şi utilizările sale şi i-au lărgit sfera de indicaţii incluzând malaria, gripa, infecţiile tifoide.
Utilizarea în malarie se datorează efectului diaforetic şi prin aceasta febrifug, în unele zone planta fiind folosită ca înlocuitor pentru chinină.
În SUA, preparatele din Eupatorium joacă un rol important în tratamentul infecţiilor gripale şi al răcelilor însoţite de febră, astfel încât încă din 1820 în Farmacopeea americană i s-a rezervat o monografie proprie.
Pe lângă utilizările descrise, infuzia se folosea în tratamentul tulburărilor gastrointes- tinale datorită acţiunii uşor laxative, apetisante (principii amare) şi paraziticide. De asemenea, se recomanda în dismenoree şi migrene. Alături de toate aceste indicaţii, indienii nord-americani o foloseau ca remediu împotriva muşcăturilor de şarpe.
Cânepa codrului, răspândită prin locuri umede pe lângă ape, servea pentru obţinerea unui decoct cu care se făceau spălături contra durerilor de cap şi îmbăieri în cazuri de antrax, dar şi epilepsie, congestie cerebrală şi paralizie facială. Unii fierbeau sau plămădeau rădăcina în rachiu şi o luau în hernie.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Eupatorii perfoliati herba a fost mult utilizată în secolul trecut în America de Nord în tratamentul multor afecţiuni (malarie, tifos, gripă, parazitoze intestinale, reumatism, dismenoree).
În prezent, singurul produs vegetal care se utilizează ca materie primă pentru obţinerea unor forme farmaceutice este Eupatorii perfoliati herba, recomandat mai ales ca antigripal, tonic amar şi diaforetic. Se comercializează de asemenea o gamă largă de preparate homeopatice (mai ales C30 şi LM6), care au dovedit o activitate antigripală comparabilă cu cea a aspirinei.
Preparate homeopatice pe bază de extracte din Eupatorium se folosesc cu bune rezultate şi în tratamentul gastritelor acute şi inflamaţiilor vezicii urinare. Tinctura-inamă de uz homeopatic a demonstrat într-un model experimental in vitro pe monocite primare umane o capacitate de inhibare a unor mediatori proinflamatori (1L-1, PGE2, metaloproteinază 1 matriceală).
De asemenea, extracte etanolice fracţionate cu diverşi solvenţi au condus la obţinerea unei fracţiuni apoase care s-a dovedit a avea un efect citotoxic şi o acţiune slab antistafilococică.
Infectându-se şoareci cu Plasmodium berghei, cărora li s-au administrat apoi timp de 9 zile fie preparate homeopatice la diluţiile menţionate, fie chloroquin (5 mg/kg/zih au fost urmăriţi în vederea cuantificării numărului de eritrocite infectate.
În grupa tratată cu chloroquin, procentul de inhibiţie a fost de 74, în timp ce infecţia a fost redusă cu 61% pentru diluţia C30 şi cu 40% pentru LM6.
Mod de utilizare
Pentru preparatele homeopatice de Eupatorium perfoliatum s-au efectuat şi studii clinice, este drept nu în conformitate cu ultimele reglementări europene (fără control placebo, cu număr redus de pacienţi), dar pentru homeopaticul de asociere Contramutan® s-au putut obţine la câte 100 de sugari, copii până în 3 ani şi respectiv copii suferind de infecţii gripale dispariţia simptomatologiei după 3 zile de tratament.
Descriere botanică
Speciile de Eupatorium, Eupatorium perfoliatum L. şi Eupatorium cannabinum L. (denumit popular cânepa codrului), din familia Asteraceae, sunt plante erbacee, tomentoase, cu frunze 3-5 sectate ale căror foliole sunt ascuţite şi dinţate. Florile sunt grupate în capitule de culoare alburie (Eupatorium perfoliatum L.) sau roşiatică (Eupatorium cannabinum L.).
Eupatorium perfoliatum L., plantă perenă, creşte în locuri umede, tulpina principală, păroasă, ajungând până la 1,5 m, ramificându-se puternic în zona inflorescenţei. Pe tulpină se găsesc frunze lanceolate, opuse, puternic tomentoase, lungi de 10-20 cm, cu aspect ondulat, ridat, datorită nervurilor de ordinele II şi III, cu marginea sectată, amplexicaule.
Capitulele florale albicioase sunt constituite din 10-20 de flori tubulare şi sunt plasate terminal. Fructul este o achenă netedă, ovoidă, având la partea superioară un papus.
Eupatorium cannabinum L., utilizată în Europa în trecut, nu mai este folosită deoarece conţine alcaloizi pirolizidinici, hepatotoxici şi cancerigeni.
Produsul vegetal utilizat în terapeutică este reprezentat astăzi doar de partea aeriană înflorită (Eupatorii herba) a speciei Eupatorium perfoliatum.
Eupatorium perfoliatum L. este originară din America de Nord şi a fost importată în Europa, în timp ce Eupatorium cannabinum L. este răspândită în Europa, Asia de Vest şi Centrală, Africa de Nord.
Compoziţie chimică
Ambele specii de Eupatorium conţin polizaharide (heteroglicani acizi cu catena ramificată) cu greutăţi moleculare aproximative cuprinse între 25.000 şi 500.000 Da şi chiar mai mari. În testele de stimulare a granulocitozei, aceste polizaharide au dovedit reale calităţi imunostimulatoare.
Eupatorii perfoliati herba conţine, de asemenea, lactone sescviterpenice de tip germacranolid (euperfolină şi euperfolitină), di-epoxi-guaianolid (eufoliatină şi dilactona eufoliatorina), guaianolid (euperfolid) şi 1,13-α-dihidro-euperfolida, alături de flavonoide (eupatorina), steroli ((3-sitosterol, stigmasterol), triterpene (α-amirina şi derivaţi de ursan) şi ulei volatil (0,05% cu componentele principale β-gurjunen, β-cariofilen oxid, limonen, linalool, borneol, eugenol, humulen).
În specia nord-americană există şi polizaharide imunologic active, cu o greutate moleculară cuprinsă între 40 şi 500 kDa, care din punct de vedere chimic sunt 4-O-metil-glucuronoxilani cu un schelet de bază format din D-xilopiranoză legată β-1-4, ramificată la fiecare a şasea xiloză cu acid 4-O-metil-glucuronic (legat la C2 al xilozei). Aceste polizaharide se extrag din materialul vegetal doar în soluţie 0,5 M de hidroxid de sodiu, aşa încât în macerate, infuzii sau decocturi simple nu le regăsim.
Eupatorium cannabinum mai conţine lactone sescviterpenice (eupatolida, eupatorio- picrina), ulei volatil, compuşi poliacetilenici şi steviozidă.
În speciile de Eupatorium se găsesc frecvent alcaloizi pirolizidinici hepatotoxici şi cancerigeni. Astăzi se ştie că aceste substanţe nu apar în Eupatorium perfoliatum, dar se regăsesc în cantitate mare în Eupatorium canabinum, motiv pentru care produsul nici nu se mai foloseşte în terapeutică.
Siguranţă în administrare
Pentru a evita complicaţiile aduse de toxicitatea alcaloizilor pirolizidinici, în cazul preparatelor conţinând extracte de Eupatorium, trebuie urmărit să nu se utilizeze decât dacă în prospectul ataşat se menţionează că provine de la Eupatorium perfoliatum.
Provenienţă: Eupatorium perfoliatum L., Eupatorium cannabinum L.
Furnizează produsul: Eupatorii perfoliati herba