Utilizări tradiționale
Produsul vegetal este mult utilizat în medicina populară ca diaforetic, diuretic, spasmolitic, emenagog, antihelmintic. Se administrează de asemenea în tratamentul afecțiunilor hepatice.
Trebuie precizat faptul că unele dintre aceste utilizări (de exemplu, ca diaforetic sau antihelmintic) nu sunt justificate prin compoziția chimică a produsului vegetal.
În Europa, fiertura în vin a florilor de gălbenele se administra în tratarea icterului, deoarece se considera că floarea galbenă-portocalie ar fi un hepatobiliar foarte bun.
Decoctul se folosea în boli de piele, în timp ce ceaiul se recomanda în ulcer gastric și duodenal și în leziuni uterine.
Digestia florilor în ulei de floarea soarelui (Calendulae oleum) se utiliza în numeroase afecțiuni dermatologice, datorită proprietăților cicatrizante și de regenerare epitelială.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Produsul vegetal are proprietăți coleretice, emenagoge, spasmolitice, antiinflamatoare, cicatrizante, antibacteriene și antifungice.
În medicina cultă, datorită efectelor antiinflamatoare și spasmolitice, extracte din Calendulae flos se utilizează în tratamentul spasmelor de la nivelul tractului gastrointestinal, precum și în gastrită, colangită, colecistită, cistită.
De asemenea, se mai administrează în tratamentul tulburărilor menstruale, în special al dismenoreelor, acțiunea emenagogă fiind mai evidentă la femeile anemice.
Extern, produsul vegetal se folosește sub formă de infuzii, tincturi și unguente în inflamații de la nivelul pielii și mucoaselor, răni, arsuri (arsuri superficiale și puțin întinse, eritem solar), ulcer varicos, degerături, erupții cutanate, înțepături de insecte.
Pentru protejarea carotenoidelor, în unguentele cu extracte din Calendulae flos se adaugă frecvent 0,05% acid ascorbic ca antioxidant.
Extracte din Calendulae flos se administrează (sub forma badijonajelor sau ca ape de gură) ca antalgice în afecțiuni bucale și orofaringiene.
Calendulae flos reprezintă unul dintre produsele vegetale intens studiate, dar pentru care nu se poate preciza interrelația dintre anumite componente identificate în produs și o anume acțiune farmacologică relevată.
Totuși, unele dintre acțiunile extractelor totale pot fi atribuite anumitor componente. Astfel:
- uleiul volatil dezvoltă efecte antibacteriene, antifungice și antitrichomonazice;
- totalul flavonoidic acționează antiflogistic și coleretic ;
- esterii cafeoilchinici au acțiune coleretică;
- fracțiunea saponozidică are proprietăți antiinflamatoare, hipolipidemiante, antibacteriene, antifungice, dar și citotoxice și antitumorale (in vitro);
- sterolii dezvoltă efecte estrogene ;
- poliholozidele acționează imunostimulator (stimulează granulocitoza).
Pentru alte efecte terapeutice însă este dificil de precizat cu exactitate care sunt principiile biologic active. Este vorba, în acest caz, de stimularea formării țesutului de granulație (acțiune atribuită parțial carotenoidelor), precum și de efectele uterotonice dezvoltate numai de extractele apoase.
De cele mai multe ori, acțiunea este datorată fitocomplexului în sine, în care diferiții componenți posedă propria activitate, în ansamblu acționând sinergie în exprimarea efectului terapeutic final.
Mod de utilizare
Cel mai frecvent, produsul vegetal se administrează sub formă de infuzie care se prepară astfel: peste 1 g produs vegetal uscat și pulverizat se aduc aproximativ 150 mL de apă la fierbere; după 5-10 minute se filtrează.
În cazul administrării interne a tincturii, aceasta trebuie diluată cu apă. Comisia medicamentului din Germania recomandă, spre exemplu, utilizarea tincturilor numai după o prealabilă diluare (2-4 mL de tinctură diluată în 250-500 mL de apă) și prevede, pentru 100 g de unguent, un conținut în principii active corespunzător la 2-5 g de produs vegetal.
Conform studiilor clinice efectuate, acțiunea antiinflamatoare și cicatrizantă (prin stimularea formării țesutului de granulație) cea mai intensă o dezvoltă extractele hidroalcoolice (realizate cu alcool de 40°-70°) din florile de gălbenele.
Plecând de la constatarea că la pacientele cu adenocarcinom mamar supuse după operație radioterapiei apare frecvent local o dermatită cu edem, prurit, durere, descuamare și chiar ulcerații ale pielii care se tratează cu preparate conținând corticoizi, un grup de cercetători au efectuat un studiu clinic pe un preparat de Calendula (flori de gălbenele incubate cu vaselină la 75 °C).
Studiul s-a realizat comparativ pe două grupe de paciente (n = 254) supuse postoperator radioterapiei.
Un lot a avut la dispoziție un produs utilizat în spitalele de oncologie din Franța (Trolamine), iar cel de-al doilea grup a folosit unguentul de gălbenele.
În grupul tratat cu trolamină, la finalul radioterapiei 63% dintre paciente dezvoltaseră dermatite de gradele II și III și 20% dermatită de gradul III.
În grupul Calendula, 41% au dezvoltat dermatite de gradele II și III și 7% de gradul III.
Sub Trolamine, 10 paciente au fost nevoite să întrerupă radioterapia din cauza dermatitei, în timp ce în lotul Calendula nu s-a înregistrat nici o întrerupere.
Extracte din Calendulae flos intră în compoziția unor preparate utilizate în tratamentul:
- afecțiunilor gastrointestinale și hepatobiliare: Galov G – comprimate – se administrează în gastrite (ca adjuvant); Tarbedol – granule – în dispepsii, colecistopatii, colopatii funcționale, pancreatopatii cronice;
- afecțiunilor dermatologice: Armon – cremă – se administrează în arsuri, plăgi; Hemogal – unguent – în arsuri, eriteme; Naturland Calendula – unguent – în sindrom varicos, acnee, arsuri, degerături ușoare.
La noi în țară se comercializează o multitudine de creme și unguente cu extracte obținute din flori de gălbenele, dar aproape toate nu sunt înregistrate ca medicamente, astfel încât nu se poate face o comparație între ele sub raportul calității, atâta vreme cât nu există indicații cu privire la raportul drog/extract și solventul folosit.
De asemenea, extracte din Calendulae flos intră în compoziția multor preparate cosmetice (săpunuri, creme, loțiuni).
Florile de gălbenele sunt folosite des în compoziția unor ceaiuri.
Descriere botanică
Specia Calendula officinalis L., din familia Asteraceae, denumită popular gălbenele sau filimină/filimică, este o plantă erbacee, anuală, mai rar bienală, care prezintă în pământ o rădăcină pivotantă, lungă de aproximativ 20 cm și groasă de cel mult 2 cm.
Tulpina este erectă, prezentând numeroase ramificații. Frunzele, dispuse altern, sunt lipsite de pețiol, invers lanceolate și cu vârful rotunjit.
Florile sunt grupate în antodii terminale formate din 15-40 de flori ligulate portocalii, dispuse marginal, și numeroase flori tubuloase, de culoare galbenă, situate în centru.
Ligulele sunt tridințate și prezintă patru nervuri. Receptaculul are bractee involucre, ascuțite, de culoare verde.
Diametrul inflorescenței este de aproximativ 4 cm. La soiurile involute „bătute”, inflorescențele sunt formate numai din flori ligulate (în număr de 60-500). Fructele sunt achene cu țepi mici pe suprafață.
Mirosul este aromat, iar gustul sărat-amărui.
Specia este originară din centrul, estul și sudul Europei. Este cultivată pe scară largă în țările mediteraneene și balcanice, în estul Europei și, în măsură mai mică, în Germania.
Principalii furnizori ai produsului medicamentos sunt Polonia, Ungaria și Egipt. La noi se cultivă mult în scop ornamental.
Produsul vegetal poate fi constituit din inflorescențe înconjurate de bractee și fără peduncul (Calendulae cum receptaculis flores) sau numai din florile ligulate (Calendulae sine receptaculis flores).
Compoziție chimică
Atât florile ligulate, cât și receptaculul conțin ulei volatil, însă în proporții variabile, și anume până la 0,12% în florile ligulate și până la 0,4% în receptacul.
Principalii componenți ai uleiului volatil sunt mentona, izomentona, γ-terpinenul, γ- și δ-cadinenul, cariofilenul, α- și β-ionona, carvona, geranilacetona.
Produsul vegetal mai conține sescviterpene (alloaromadendrol, epicubebol), flavonozide (glicozide ale cvercetolului și izoramnetolului), mono- și bisdesmozide hemolitice (calendulozidele A-D) derivate de Ia acidul oleanolic și, respectiv, de la 3-b-glucuronida acidului oleanolic (calendulozidele D2 și F), alcooli triterpenici (α– și β-amirenol, taraxasterol, arnidiol, faradiol, calenduladiol), steroli (liberi, esterificați sau glucozidați), carotenoide, xantofile, compuși poliacetilenici, acizi polifenolici (acizii cafeic, o-cumaric, siringic, vanilie), esteri cafeoilchinici (acidul clorogenic), substanțe amare, taninuri, poliholozide imunostimulatoare (un ramnoarabinogalactan și doi arabinogalactani), săruri minerale (mangan), vitamina C.
Conținutul în bisdesmozide variază între 2 și 10%.
Trebuie menționat faptul că lactona sescviterpenică denumită calendină, menționată în literatura de specialitate, este identică cu loliolida – de fapt, un produs de degradare al xantofilei.
Proveniență: Calendula officinalis L.
Furnizează produsele: Calendulae flos, Calendulae oleum