Bureniţă – Euphrasia officinalis

Utilizări tradiţionale

Euphrasia officinalis L. este de mult timp cunoscută mai ales datorită eficienţei în tratamentul unor afecţiuni oculare, fiind menţionată pentru prima oară ca plantă medicinală sub denumirea de Frascia, în Fizica stareţei Hildegard von Bingen. Specia era utilizată intern în tratamentul tumorilor şi rănilor, iar extern în afecţiuni oculare.

În 1305, medicii Arnaldus de Villanova şi Bernard de Gordon descriu planta în lucrarea lor Lilium Medicinae sub denumirea de Egifragia, ea păstrându-şi locul şi în scrierile lui Hieronymus Bock sau Matthiolus, acesta din urmă menţionând că este un „principiu bun pentru ochi răi şi înceţoşaţi”.

În 1543, Leonhard Fuchs descrie apoi în cartea sa (New Kreuterbuch) formele în care aceasta se prelucrează şi dozele administrabile în tratamentul afecţiunilor oculare, dar şi în tulburări de memorie şi în icter.

În secolul al XVIII-lea, planta îşi pierde importanţa terapeutică în Europa, dar coloniştii o duc în America, aclimatizând-o acolo, de unde la mijlocul secolului al XlX-lea revine în Europa şi în medicină, fiind recomandată în tratamentul catarului ocular.

Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări

Acţiunile documentate experimental pentru preparatele obţinute din partea aeriană de Euphrasia sunt: antiflogistică, antioxidantă, antibacteriană, antialergică, digestivă, hepatoprotectoare şi antidiabetică, toate explicate prin prezenţa în preparate a iridoidelor, flavonoidelor şi acizilor polifenolici.

De asemenea este confirmată eficienţa tratamentului în conjunctivită, în blefarita de natură bacteriană sau alergică, ochi obosiţi, lăcrimare, lezări oculare recente, când se aplică sub formă de colir, dar şi sub forma compreselor şi băilor oculare, caz în care se foloseşte infuzia. Aceasta se prepară din 3 linguriţe de produs vegetal uscat şi 2 căni cu apă.

Pentru aucubozidă s-a dovedit inhibarea producţiei unor mediatori proinflamatori cum ar fi: TNFα sau IL-6 în mastocite, prin intermediul NF-kB.

Agliconul aucubozidei, aucubigenolul care se formează ca urmare a hidrolizei enzimatice, are acţiune antimicrobiană faţă de Staphylococcus aureus, E. coli, Pseudomonas aeruginosa, Bacillus cereus şi Bacilius subtilis, Aspergillus niger, lucru important, deoarece multe afecţiuni oculare inflamatorii sunt însoţite de o infecţie locală.

Acţiunea hepatoprotectoare observată la administrare orală este asociată de unii cercetători cu aucubigenolul, care inactivează enzimele CYP 450 – dependente la nivel microzomal – şi inhibă activarea NF-kB.

În medicina tradiţională, iniţial infuzia se administra ca antidiabetic. Se pare că tot aucubina este răspunzătoare de scăderea glicemiei (testele făcându-se pe şobolani cu diabet indus cu aloxan, efectul antidiabetic devenind evident la 3 ore după administrare).

Aucubozidă stimulează preluarea glucozei de către ţesuturi scăzând glicemia şi acţionează totodată protector asupra celulelor β-Langerhans din pancreas prin efectul antioxidant; acest din urmă mecanism de acţiune a fost demonstrat pe şobolani cu diabet streptozotocin indus.

Alte studii care au utilizat ca organisme-test şobolani cu diabet provocat cu streptozotocină şi care pe parcursul evoluţiei au dezvoltat encefalopatii diabetice au demonstrat că aucubina administrată concomitent acţionează neuroprotector, protejând animalele de pierderea de neuroni CA 1 în hipocamp.

Aucubina a modulat totodată exprimarea proteinelor BCL-2 şi Bax care influenţează potenţialul membranar. BCL-2 are capacitatea de a inactiva proteina proapoptotică Bax şi inhibă prin aceasta formarea altor proteine proapoptotice, stabilizând totodată potenţialul membranelor mitocondriale.

Tratamentul cu aucubină al animalelor a determinat normalizarea raportului BCL-2/Bax şi a redus semnificativ apoptoza, protejând celulele nervoase sănătoase. Totodată, s-a îmbunătăţit starea cognitivă a animalelor şi s-a normalizat greutatea corporală.

Mod de utilizare

Astăzi infuziile se administrează ca tonic amar şi antiinflamator în afecţiuni gastrointestinale, dar şi în răceli, tuse şi răguşcală. Intră în compoziţia unor cosmetice care se aplică în zona ochilor, precum şi medicamente destinate tratamentului unor răni sau eczeme.

Infuzia se foloseşte în toate formele de oboseală şi suprasolicitare a ochilor şi în tulburările funcţionale de vedere de geneză musculară sau nervoasă. Pentru spălături oculare se utilizează infuzia 2% de 3 până la 4 ori pe zi, în timp ce intern se administrează ceaiuri preparate din 3 g drog la 100 mL de apă.

Pe piaţa europeană se găsesc preparate homeopate (Euphrasia D3) care se folosesc în conjunctivitele şi rinoconjunctivitele alergice, precum şi în keratoconjunctivită, chiar şi la nou-născuţi.

Descriere botanică

Euphrasia officinalis L. (sin. Euphrasia stricta Host), bureniţă, a fost încadrată până de curând în familia Scrophulariaceae, dar astăzi, după revizuire, ea a fost clasată în familia Orobanchaceae.

Plantă anuală, cu un sistem radicular puţin dezvoltat, care parazitează plantele învecinate furându-le apa şi substanţele nutritive cu ajutorul unor liaustorii, este răspândită în toată Europa Centrală, exceptând bazinul mediteraneean şi nordul Scandi­navici.

Agricultorii o consideră buruiană, înflorind din iunie până în octombrie pe câmp, la liziera pădurilor, în pădurile tinere, luminoase; este răspândită în Asia şi America de Nord.

Planta atinge 30 cm înălţime, tulpinile fiind erecte, moi, în partea superioară pubescente şi ramificate. Frunzele, opuse, sunt lat-ovale sau oval-lanceolate, florile bilabiate fiind pla­sate la axila frunzelor.

Labia superioară, bilabiată, de culoare albă cu dungi longitudinale bleu, are formă de coif cu marginea răsfrântă în sus, iar labia inferioară, trilobată, are nouă striuri longitudinale închise la culoare şi o pată mare pe centru, de culoare galbenă.

Datorită formei florii, care seamănă cu un ochi cu gene, medicina din perioada teoriei „signaturii” i-a atribuit proprietăţi curative în tratamentul afecţiunilor oculare. Planta are gust amar şi furnizează drogul Euphrasiae herba.

Compoziţie chimică

Principiile active farmacologic importante sunt reprezentate de conţinutul în glicozide iridoidice (aucubozidă, catalpol, eufrozidă) de până la 0,9%, alături de care apar derivaţi iignanici, flavonoide (apigenol, crizoeriol, luteolină, kemteiol, izocveicetol, cvercetol şi rutozidă), acizi polifenolici (acid clorogenic, cumaric, gentisic, vanilie şi până la 0,6% cafeic), fitosteroli (β-sitosterol, stigmasterol), până la 0,2% ulei volatil şi 12% substanţe tanante.

În herba s-au identificat glicozide feniletanoidice cum ar fi: eucovozida, leucosceptozida A şi acetozida cu acţiune slab estrogenă şi antioxidantă.

Provenienţă: Euphrasia officinalis L.

Furnizează produsul: Euphrasiae herba