Utilizări tradiţionale
Odată cu cucerirea Americii Centrale de către conchistadori, medicii şi preoţii spanioli au preluat de la populaţia indigenă cunoştinţele cu privire la o serie de plante medicinale a căror eficienţă au experimentat-o pe propriii lor oameni. Printre acestea s-a aflat şi balsamul de Peru.
Datorită importanţei sale, una dintre coastele pe care creşte în mod spontan arborele poartă şi astăzi denumirea de Coasta Balsamului.
În ruinele satelor aflate pe această coastă din Cuscatlan (din El Salvador) se găsesc încă vase de lut care imaginează capul fazanului mexican (o pasăre care se hrăneşte în principal cu seminţele arborelui de Peru) şi în care indigenii trimiteau căpeteniilor balsamul de Peru ca tribut.
Primele scrieri spaniole datează din anii 1030-1050 şi descriu obţinerea balsamului de Peru, iar Don Diego Garda de Palacio, care a vizitat în 1576 El Salvador i-a raportat lui Filip al II-lea în amănunt despre obţinerea acestui balsam.
În anul 1751, papa Pius al V-lea a dat o bulă papală în care accepta ca în Lumea Nouă se se utilizeze în cadrul ceremoniilor religioase balsam de Peru în locul balsamului obişnuit (obţinut din Balsamodendron gileadense Kunth.) pentru obţinerea mirului.
Deoarece balsamul oriental folosit în Europa era extrem de scump, balsamul de Peru a pătruns rapid întâi în lumea spaniolă, apoi în cea creştină, ca înlocuitor de calitate, astfel încât majoritatea considerau că descoperirea acestuia a meritat toate sacrificiile războinicilor dispăruţi.
Spaniolii au adus balsamul la Callao, de unde s-a exportat pe urmă primind numele de balsam de Peru, iar sub această denumire apare pentru prima oară în 1582 în lista preţurilor de medicamente aprobate de oraşul Worms (Germania).
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Are proprietăţi antiinflamatoare, anestezice, dar mai ales antiseptice, datorate, în principal, derivaţilor de acid cinamic şi acid benzoic. De asemenea, stimulează formarea ţesutului de granulaţie, motiv pentru care se prescie în tratametul arsurilor.
Este eficient şi în tratamentul diverselor parazitoze dermice, mai ales în scabie, deoarece are proprietatea de a distruge atât paraziţii, cât şi ouăle acestora.
Se foloseşte sub formă de unguente în tratamentul eczemelor şi al pruritului de diferite etiologii (Peru-Lenicet®, Decubitan®), al rănilor, degerăturilor, precum şi în decubit. De asemenea, intră în compoziţia unor supozitoare antihemoroidale (Arnisol®).
Diluat în părţi egale cu ulei de ricin, dă rezultate bune în tratamentul ulcerelor de gambă cronice şi al escarelor.
Descriere botanică
Myroxylon balsamum var. pereirae, din familia Fabaceae, este un arbore care atinge până la 16 m, al cărui trunchi se ramifică de la 2-3 m. Scoarţa de pe ramurile tinere este de culoare gri, cu nuanţe purpurii, netedă, cu lenticele albe sau gălbui.
Frunzele sunt alterne, peţiolate, lungi de 15-20 cm, imparipenat-fidate, cu 7-11 foliole. Peţiolurile frunzelor îngroşate sunt acoperite cu peri foarte scurţi, roşii-gălbui, care dau aspect de pâslă.
Foliolele sunt lungi de 6 cm şi late de 3 cm, au o formă oblong-ovată sau lanceolată, uneori inversat-ovată, fiind rotunjite la bază, iar vârful ascuţit fiind frecvent răsucit. Pe frunze se observă un pliu paralel cu marginea. Sunt pieloase, acoperite cu o reţea fină de nervuri secundare, nervura mediană fiind puternic proeminentă pe faţa inferioară.
În frunză, între reticulaţiile nervurilor se găsesc numeroase glande rotunjite sau alungite, care seamănă cu nişte perforaţii dacă frunza este ţinută contra luminii. Florile sunt hermafrodite, numeroase, ordonate în cime alungite de câte 15-17 cm, având, la baza pedunculilor florali, mici bractee. Florile, bracteele şi pedunculii florali sunt acoperiţi cu o pâslă scurtă, galbenă-roşiatică.
În terapeutică se utilizează Balsamum Peruvianum (balsamul de Peru), care este un produs patologic rezultat prin exsudare din trunchiul arborelui Myroxylon balsamum var. pereirae.
Originară din pădurile de pe ţărmurile Pacificului (sudul Mexicului până în Panama), specia se cultivă în El Salvador şi Belize, dar şi în Florida, Jamaica, Cuba şi Sri Lanka. Se exportă în cantităţi mari prin portul capitalei Peruului, Callao, de unde şi denumirea de balsam de Peru.
Balsamul de Peru este produs de aparatul neosecretor care ia naştere în urma unor traumatisme la nivelul scoarţei.
În scopul obţinerii balsamului de Peru, de pe o porţiune a trunchiului se îndepărtează scoarţa primară şi se răneşte ţesutul rămas prin aplicarea unor incizii, respectiv se arde zona decorticată cu ajutorul unor făclii sau lămpi cu spirt.
După aproximativ o săptămână, cârpele cu care a fost acoperită rana încep să se îmbibe cu exsudat. Randamentul de producţie este de 2,5 kg/arbore/an. Cârpele îmbibate se fierb cu apă, iar pe fundul acesteia se depune balsamul de Peru (d = 1,14-1,17).
Se prezintă sub forma unui lichid vâscos, de culoare brun-închis, cu un miros plăcut, balsamic şi cu un gust amar, iute-arzător.
Este practic insolubil în apă. Este miscibil cu alcoolul în proporţie de 1:1. Este solubil în cloroform şi parţial solubil în eter, acid acetic glacial.
Prin conservare nu se întăreşte şi nu se alterează.
Compoziţie chimică
Conţine până la 70% cinameină (combinaţie formală din 60% benzoat de benzii şi 40% cinamat de benzil), alături de 20-28% rezină (formată din esterul acidului cinamic cu perurezinotanolul), acid cinamic, cinamat de cinamil, alcool benzilic, vanilină, nerolidol (cu miros de narcise), farnesol, etil-guaiacol, crezol.
Pentru balsamul de Peru, Farmacopeea romană ediţia a X-a prevede un conţinut minim de 50% cinameină.
Siguranţă în administrare
La administrare, balsamul de Peru poate să producă reacţii de sensibilizare dermică.
Provenienţă: Myroxylon balsamum Klotzsch var. pereirae
Furnizează produsul: Balsamum Peruvianum