Utilizări tradiționale
Folosită de indienii din Peru în tratamentul tuturor afecțiunilor însoțite de febră, scoarța speciilor de Cinchona a fost introdusă în Europa abia în secolul al XVIII-lea pentru calitățile sale febrifuge, efectul antimalaric nefiind cunoscut în America de Sud, malaria reprezentând pentru Lumea Nouă o boală de import, adusă de conchistadori.
Legenda spune că, suferind de o criză de malarie, soția viceregelui din Peru, vicontesa de Chinchon, ar fi fost tratată în anul 1638 de către vracii indigeni cu un decoct din scoarță de China folosit ca febrifug (gust amar).
Vindecându-se, scoarța a devenit extrem de apreciată întâi la curtea spaniolă, apoi în întreaga Europă și Asia, până când guvernul peruan a instituit un embargo asupra sa. Deoarece europenii nu au putut lua din acest motiv plantule pe care să le introducă apoi în cultură, s-a pus un preț pe exportul ilicit al acestora de către olandezi.
Condamine a fost primul care a făcut încercarea de a scoate plantule de Cinchona din Peru, dar le-a pierdut odată cu trecerea din fluviul Amazon în ocean. Au urmat iezuiții din Cuzco, care au adus plantule în Algeria, încercând să cultive arborii, dar nu au avut succes.
Abia în anul 1852, ministrul olandez pentru afaceri coloniale a trimis un botanist german în America de Sud, Haskarl, care a reușit în decembrie 1854 să ajungă la Batavia, apărând primele culturi în India de Est.
S-a obținut prin cultivarea în noua zonă a unei varietăți care a primit denumirea de Cinchona ledgeriana, după numele celui care a creat-o.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
În anul 1639, în Spania apare prima consemnare a utilizării acestui produs vegetal ca antimalaric, în 1677 ea fiind înscrisă sub denumirea Cortex Peruanus în prima ediție a Farmacopeei londoneze, pentru ca în 1820 să fie izolate chinina și cinconina.
Chinina imprimă scoarței de China acțiune antimalarică schizontocidă, cu acțiune toxică asupra protozoarelor din genul Plasmodium (P. vivax, P. malariae, P. falciparum). Până la apariția antimalaricelor de sinteză, scoarța de China și chinina au fost singurele remedii antimalarice.
Chinina dezvoltă o puternică acțiune antipiretică datorită căreia este recomandată, într-o serie de asocieri, în tratamentul stărilor febrile, al gripei și nevralgiilor. În plus, chinina este analgezică, determină vasodilatație și hipotensiune, dar prezintă și acțiune ocitocică, iar administrarea în doză toxică induce pe un uter gravid avortul.
Alături de acțiunea sa principală, antitermică/antimalarică, scoarța de China are și proprietăți tonic generale și stomahice (datorită gustului puternic amar), recomandându-se la convalescenți, astenici și debili, dar și în tratamentul asteniei din timpul gripei sau în stările postgripale.
Chinidina, un alt alcaloid prezent în produsul Chinae cortex, este utilizată pentru proprietățile sale antiaritmice deoarece reduce capacitatea de contracție a cordului și diminuează viteza de transmitere a excitațiilor la nivelul acestuia.
Se prescrie și în tulburările de ritm supraventricular, prin acțiunea sa determinând dispariția extrasistolelor și a fibrilațiilor. Acțiunea se bazează pe influențarea pompei Na+/K+.
Mod de utilizare
Mult utilizată odinioară ca antimalaric și febrifug, Chinae cortex se folosește în prezent sub formă de tinctură, extract sau decoct, intrând în compoziția unor vinuri tonice. Pentru instalarea acțiunii tonic aperitive nu se vor administra cantități mari de extracte.
Extern, tinctură din scoarță de China sau chinina ca atare se regăsesc în compoziția unor loțiuni pentru îngrijirea părului.
Produsul vegetal sau sărurile de chinină sunt folosite și la unele preparate industriale unde se asociază mai ales cu substanțe analgezice-antipiretice.
Pentru realizarea unui ceai, o cană de apă fierbinte se aduce peste 1 g de produs vegetal (o jumătate de linguriță) fin pulverizat, se lasă în contact timp de 10 minute, iar apoi se strecoară.
Pentru stimularea poftei de mâncare se bea, cam cu o jumătate de oră înainte de masă, o cană de infuzie răcită la temperatura camerei. Infuzia se administrează neîndulcită.
În general nu se mai utilizează produsul vegetal ca atare, dar extractele obținute din această scoarță intră în alcătuirea unui număr mare de preparate, mai ales cu acțiune stomahică și roborantă.
Astăzi, în terapeutică se utilizează alcaloizii izolați în stare pură, chinidina și, mai puțin, chinina. La administrarea chinidinei ca antiaritmic trebuie acordată o atenție deosebită dozajului, deoarece, la doze mai mari sau subiecți cu o sensibilitate deosebită, pot apărea efecte adverse.
Doza medie zilnică este de 1-1,5 g administrată, de preferință, în subdoze corespunzătoare la intervale de 4 ore.
Sulfatul de chinidină se utilizează ca antiaritmic, iar chinina, condiționată sub formă de drajeuri (a 500 mg, doza zilnică să nu depășească 2 g), se prescrie rareori ca febrifug și analgezic.
Descriere botanică
Arborii de China oficinali sunt reprezentați de patru specii, și anume: Cinchona succirubra Pavon, Cinchona calisaya Wedd., Cinchona officinalis L., Cinchona ledgeriana Moens. din familia Rubiaceae, pe lângă care se recoltează în scopuri medicinale și scoarța de la o serie de varietăți și hibrizi ai speciilor menționate.
Arborii sunt de circa 20 m înălțime, cu coroană densă și ramuri tetraedrice inserate opus pe trunchi la 90 de grade, cu frunze opuse, eliptice, ascuțite, lucioase, coriacee, cu marginea întreagă, iar florile de culoare roșie sunt grupate într-un panicul.
Sunt pentamere, roșii, albe sau roz, cu petale lobate, acoperite de peri albicioși. Fructele sunt reprezentate de capsule mici, oblongi, glabre și pline cu semințe.
În scopuri terapeutice se folosește scoarța recoltată de pe trunchiul arborilor de China, care se poate prezenta sub două forme, și anume : Chinae cortex non-mundata, când scoarțele sunt nedecorticate, și Chinae cortex mundata, când fragmentele sunt desuberiftcate. Gustul este foarte amar și astringent, iar mirosul este slab și aromat.
Pe lângă extracte, produsul vegetal folosește la obținerea alcaloizilor chinină și chinidină.
Denumirea de arbore de China nu se referă la țara asiatică, ci vine din limba indienilor Quichua, quina sau kina însemnând „scoarță”.
Compoziție chimică
Scoarța de China este importantă mai ales prin alcaloizii pe care îi conține, din ea fiind izolați și identificați peste 50 de compuși diferiți.
Cel mai ridicat conținut în alcaloizi îl prezintă scoarțele tulpinilor (3-14%) comparativ cu scoarțele rădăcinilor (4-11 %).
Alcaloizii cei mai importanți ce intervin în exprimarea acțiunii farmacologice a acestui produs vegetal sunt chinina și chinidina.
Alături de aceștia în produsul vegetal au fost identificați și alți alcaloizi, care reprezintă împreună 0,2-2,5% din totalul alcaloidic (cinconina, cinconidina, dihidrochinina, dihidrochinidina, dihidrocinconina, dihidrocinconidina, epichinina, epichinidina, chininona, chinotoxina).
În scoarța de China alcaloizii se găsesc sub forma sărurilor cu acidul chinic sau complecși chinotanici. Acidul chinotanic (4-6%), prin polimerizare (flobafenizare), conduce la „roșu de China”.
Alături de alcaloizi a mai fost identificat și un principiu amar, chinovozida.
Scoarțele mai conțin fitosteroli, amidon, glucide, gume, rezine, ceruri și principii amare de natură triterpenică (glicozide ale acidului chinovie).
În scoarțele ramurilor s-a stabilit prezența a 1,3-3,9% alcaloizi totali, în frunze 0,30% alcaloizi indolici, iar florile, fructele și semințele nu conțin alcaloizi.
Din punct de vedere chimic, alcaloizii terapeutic importanți sunt derivați de rubanol, în care un nucleu chinolinic este legat de un nucleu chinuclidinic printr-o punte metilenică ce poartă o grupare hidroxil.
Alcaloizii principali, chinina și chinidina, sunt stereoizomeri, având configurații spațiale diferite, ceea ce are implicații majore asupra acțiunii farmacologice. Deosebiri apar pentru cei doi alcaloizi și la nivelul substituentului de la C8 față de puntea C2-C3; la chinină, gruparea legată la C8 are orientare trans față de puntea C2-C3, în timp ce la chinidină aceasta se află în formă cis.
Siguranță în administrare
Uneori pot să apară fenomene alergice induse de chinină sau chinidină, iar preparatele din scoarță de China nu se administrează în timpul sarcinii deoarece prezintă acțiune ocitocică (posibilitate de avort!).
Nu toți pacienții tolerează tratamentul cu chinidină când este posibilă instalarea unei hipotensiuni bruște și persistente, eventual a unei tahicardii paroxistice, a extrasistolelor supraventriculare și ventriculare, până la declanșarea unor stări convulsive.
Chinidina interacționează cu medicamentele anticoagulante, cardiotonice și anticolinergice, amplificând acțiunea acestora.
La supradozare, în cazul femeilor gravide se poate produce un avort, motiv pentru care chinina este contraindicată acestora.
Proveniență: Cinchona succirubra Pavon, Cinchona calisaya Wedd., Cinchona officinalis L., Cinchona ledgeriana Moens.
Furnizează produsele: Chinae cortex, chinină, chinidină