Utilizări tradiționale
Specia Coffea arabica este originară din Podișul Etiopiei (regiunea Koffe) și are o istorie bogată. Una dintre legendele privind originea cafelei arată că un mistic yemenit, Shaikh ash-Shadhili, ce călătorea prin Etiopia, a observat la un moment dat, într-o turmă de capre, că unele animale prezentau o vitalitate neobișnuită, și după ce a încercat fructele cu care se hrăneau, a experimentat aceeași stare de energie.
O altă legendă povestește că niște păstori au observat cum caprele lor erau mai vioaie și pline de energie după ce au consumat fructele roșii ale unui arbust. Un preot de la o mănăstire învecinată, auzind aceasta, i-a sfătuit pe păstori să adune fructele acelui arbust și să prepare o băutură. Așa ar fi apărut ceea ce mai târziu a devenit una dintre cele mai populare băuturi.
Cultivat pentru prima dată de arabi la sfârșitul secolului al XV-lea, arbustul de cafea s-a adaptat cel mai bine în zona Yemenului, în împrejurimile orașului Mokha. Se pare că în anul 1511 în Mokha se încetățenise deja obiceiul băutului cafelei, astfel încât guvernatorul orașului s-a văzut constrâns să interzică acest obicei ca fiind potrivnic Coranului.
Totodată, el a introdus un „Tribunal al cafelei” condus de doi medici, care au interzis vânzarea și au închis cafenelele. Nerespectarea interdicției a fost urmată de biciuirea în public a nesupusului, urmată de legarea sa pe un măgar, cu capul spre coadă, și plimbarea sa prin târg.
Deja următorul guvernator, el însuși mare iubitor de cafea, a ridicat această interdicție. În anul 1534, sultanul Suleiman Magnificul a oficializat cafenelele la Constantinopol, care au fost la rândul lor închise de Murad al II-lea.
În 1573, medicul german Leonhard Rauwolf face cunoștință la Alep cu cafeaua și o aduce la Augsburg, de unde s-a răspândit în tot nordul Europei.
În Europa, planta a fost adusă în 1690 de olandezul Van Horn care a transplantat câteva tulpini în Indonezia și apoi în Amsterdam, unde a fost cultivată în sere.
După ce la începutul secolului al XVIII-lea un consul al Franței i-a trimis un exemplar lui Ludovic al XIV-lea, francezii au încercat și au reușit să aclimatizeze specia în coloniile lor din insulele Antile.
De aici, cultura cafelei se răspândește în toată America de Sud, prima plantație braziliană, spre exemplu, datând din 1727.
Ca produs vegetal, cafeaua este menționată pentru prima dată de arabi, în secolului al XVI-lea, sub denumirea de boun. În Orientul Mijlociu, băutura obținută din acest produs se numea caova, caoue sau cave. În sudul Europei a fost introdusă de venețieni, în 1615, iar prima cafenea apare în 1645, în Italia.
Acțiuni farmacologice și întrebuințări
Prin conținutul în metilxantine și în special cafeină, produsul vegetal are acțiune stimulantă SNC, diuretică, tonic cardiacă și iritantă gastric. Acest din urmă efect este determinat și de acidul clorogenic.
Acțiunea stimulantă SNC a cafelei se exprimă prin creșterea stării de luciditate, a atenției și capacității de concentrare, scurtarea timpului de reacție, reducerea ratei greșelilor sau îmbunătățirea atenției vizuale.
Consumul de cafea este asociat cu o aparentă reducere a riscului de producere a bolii Parkinson la bărbați și a bolii Alzheimer la persoanele mature de peste 35 de ani.
Unul dintre cele mai bine caracterizate beneficii ale consumului de cafea este reducerea riscului de diabet de tip II. Studii realizate în Marea Britanie la Harvard Medical School au evidențiat că o ceașcă de cafea zilnic scade riscul de diabet II cu 13%, iar două cești, cu 42%.
O posibilă explicație a acestui efect ar putea fi aceea că la ingerarea de cafea crește nivelul seric de adiponectină și al glucagon-like peptidei 1 (GLP-1), ambii hormoni având o acțiune protectoare față de instalarea diabetului de tip II.
Mod de utilizare
Datorită efectului stimulant central, cafeina se regăsește în medicamente cu analgezice (Cofedol) și antiinflamatoare, cărora le potențează acțiunea, iar asocierea sa cu aspirina și paracetamolul (Anacin) este frecvent recomandată ca antimigrenos.
Pe piața farmaceutică, extractele din cafea verde, dar și cafeina sunt incluse în numeroase preparate cosmetice cu acțiune anticelulitică. În plus, multe suplimente alimentare indicate în curele de slăbire condiționează și ele extract de cafea verde sau cafeină asociate cu vitamine și minerale.
Descriere botanică
Speciile Coffea arabica L. și Coffea canephora Pierre ex Froehner, din familia Rubiaceae, sunt arbuști înalți de 8-10 m și ramificați la bază, cu frunze persistente, eliptic-lanceolate, lucioase și flori albe, grupate câte 10-20 în verticile și având un miros ce amintește de cel al iasomiei.
Fructele sunt drupe verzi care la maturitate devin roșii; ele conțin două semințe plan-convexe, verzi și inodore. 5-10% dintre fructe au o singură sămânță.
Arbuștii de cafea ating maturitatea după circa 7 ani, fructifică după 3-5 ani și sunt productivi în medie 15-20 de ani.
Produsul medicamentos, Coffeae semen, reprezintă albumenul semințelor recoltate de la specia Coffea arabica L., uscat, dar încă verde. Cotiledoanele semințelor speciei Coffea canefora, reprezentând sortul de cafea robusta, sunt mai bogate în alcaloizi purinici, dar furnizează o cafea amară și mai puțin aromată, motiv pentru care nu sunt oficinale, industria farmaceutică folosindu-le doar ca materie primă pentru extracția cafeinei.
Această din urmă specie este mai rezistentă la boli, dăunători și condiții climatice.
După recoltare, fructele mature se prelucrează fie pe cale umedă, fie pe cale uscată. Metoda umedă constă în îndepărtarea mecanică a pulpei fructelor, fermentare (10-36 de ore), spălare și uscare, în timp ce metoda uscată supune fructele unei uscări la soare, după care se decortichează mecanic.
Se obține astfel cafeaua verde, constituită din albumen și o parte din tegumentul seminal, care prin torefiere (încălzirea la temperaturi de 220-270 °C timp de 1,5-3 minute sau 12 minute la 185-250 °C, fără a carboniza produsul) furnizează cafeaua aromată cunoscută.
Astăzi, Coffea arabica se cultivă pe scară largă în America de Sud, Africa de Est și Asia, în timp ce Coffea robusta în Africa Centrală, Africa de Vest, Asia de Sud-Est și, într-o mică măsură, în Brazilia. Brazilia este principalul producător mondial de cafea, fiind urmată de Vietnam, Columbia, Indonezia, India și Mexic.
Produsul vegetal este util astăzi doar pentru extracția cafeinei destinate industriei farmaceutice.
Compoziție chimică
Coffeae semen conține alcaloizi purinici de tip xantinic : cafeina (0,6-2,2% în C. arabica și 3% în C. canephora), teofilina (0.001%), teobromina (0,002%), alături de acizi fenolici (5%) (acid chinic, cafeic, clorogenic), glucide (50%) (în special, polizaharide), trigonelina, atractilozide (esieri nor-diterpenici glicozidați), proteine (10-12%), lipide (10-18%).
Insaponifiabilul fracțiunii lipidice este constituit din steroli, tocoferolt, alcooli diterpenici (cafestol, kahweol) și derivați de tip kauran.
Siguranță în administrare
Un consum de 5 cești de cafea pe zi (ceea ce poate ajunge să fie echivalent cu aproximativ 500 mg de cafeină/zi) conduce la apariția unor fenomene toxice, cu agitație, neliniște, insomnie, palpitații, greață, vomă.
Nu se recomandă consumul de cafea la bolnavii cu afecțiuni cardiovasculare, aritmii, ulcer gastroduodenal, hipertiroidie, în sarcină și alăptare.
Alte utilizări
În prezent, „boabele” de cafea torefiate se folosesc ca băutură energizantă, în gastronomie și patiserie.
Proveniență: Coffea arabica L., Coffea canephora Pierre ex Froehner
Furnizează produsele: Coffeae semen, cafeină