Anghinare – Cynara scolymus

Plante Medicinale / By

Utilizări tradiţionale

Anghinarea era o plantă cunoscută deja vechilor romani care utilizau axa cărnoasă a florilor în alimentaţie, iar frunzele şi ca tonic amar în inapetenţă. Inflorescenţa, la fel ca frunzele, conţine cantităţi apreciabile de substanţe amare, iar bucătarului îi revine sarcina ca prin marinarea corectă să reducă gustul amar până la un nivel acceptabil, fără să impieteze eficienţa digestivă a preparatului culinar. În schimb, pentru extractele sau sucurile de presare utilizate în scop terapeutic, regula era şi a rămas să se păstreze gustul amar la intensitate maximă.

În primul mileniu d.Hr. anghinarea a dispărut atât din gastronomia, cât şi din medicina europeană şi abia după anul 1500, ulterior instituirii primei culturi în Europa, produsul vegetal revine, la începutul secolului al XVII-lea, în terapeutică, devenind unul dintre cele mai apreciate droguri.

La noi în ţară este mult folosită, fiind cultivată şi utilizată în Bihor şi Maramureş în scopul tratării bolilor de ficat, bilă şi splină.

Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări

Preparatele din Cynara se utilizează în primul rând datorită efectului colagog, spasmolitic şi carminativ.

După cum menţionam, principiile active din frunzele de anghinare recoltate înainte de înflorire sunt reprezentate, în primul rând, de cinarină şi acizii clorogenici, la care se adaugă acizii chinic şi cafeic, precum şi lactonele sescviterpenice de tip cinaropicrină.

În ultimul deceniu, s-a stabilit însă că un rol important în efectul hepatoprotector şi regenerator îl joacă o glicozidă flavonică, cinarozida (luteolin-7-O-glucozida), precum şi agliconul acesteia, luteolina.

Acţiunea farmacologică a fitocomplexului nu se limitează doar la nivelul celulei hepatice, ci se extinde asupra sferei hepatobiliare, iar prin influenţarea directă a meta­bolismului hepatic, şi asupra altor ţesuturi sau organe.

Deoarece toate cele trei grupe de principii active:

  • acizii mono- şi dicafeoilchinici, acizii chinic şi cafeic
  • flavonoidele
  • lactonele scscviterpenice,

contribuie la acţiunea farmacologică complexă a preparatelor din anghinare, este explicabil de ce în terapeutică nu se folosesc cinarina pură sau derivaţii de luteolină separaţi, ci extractele totale (preparate în condiţii speciale), standardizate în acizi dicafeoilchinici (de preferinţă) şi flavonoide (exprimate în luteolină).

Pentru aceste preparate (controlate şi standardizate), medicina „cultă” recunoaşte, pe baza numeroaselor studii clinice şi experimentale întreprinse în ultimele trei decenii, următoarele acţiuni exercitate la nivelul:

  • celulei hepatice – efect hepatoprotector şi hepatoregenerator datorat:
  • stimulării regenerării ţesutului hepatic;
  • stimulării irigării intrahepatice;
  • creşterii numărului de hepatocite binucleate;
  • creşterii conţinutului în ARN;
  • stimulării mitozei;
  • metabolismului hepatic intervenind eficient în biochimia secvenţei lipidice:
  • stimulând eliminarea colesterolului prin bilă;
  • inhibând sinteza de novo a colesterolului în ţesutul hepatic;
  • crescând coeficientul HDL/LDL;
  • inhibând oxidarea LDL;
  • colerezei:
  • reducând concentraţia intrahepatică a colesterolului;
  • stimulând secreţia biliară;
  • fluidificând bila;
  • desfăşurând un efect anticolestatic.

Preparatele care conţin extracte obţinute din anghinare se recomandă în tratamentul unor afecţiuni cauzate de o secreţie biliară redusă, administrarea pe termen lung reducând lipidele serice prin favorizarea excreţiei de colesterol sub formă de acizi biliari, concomitent cu reducerea sintezei endogene a acestuia.

Activează digestia şi prin stimularea secreţiei biliare (ceea ce conduce la reducerea durerilor epigastrice, a balonărilor şi flatulenţei), pe lângă efectul colagog existând şi unul colekinetic, în sensul favorizării fluxului biliar. În acest sens, s-a efectuat un studiu dublu orb, randomizat, controlat placebo, la 20 de voluntari cărora li s-a administrat prin sondă intraduodenală 1,920 mg de extract de Cynara (Hepar SL®), urmărindu-se prin intermediul sondei secreţia biliară timp de trei ore.

După 30 de minute de la administrare secreţia a început să crească, pentru ca la 60 de minute să reprezinte 151 % faţă de momentul de plecare, comparativ cu placebo la care la acelaşi moment secreţia nu crescuse decât la 39%.

Acesta explică utilizarea cu succes a preparatelor de anghinare drept colagoge, spasmo- litice, carminative şi antiflogistice în sfera hepatobiliară.

Mod de utilizare

În cadru casnic se poate prepara infuzia de Cynara din 1,5 g de produs vegetal la 200 mL de apă fiartă; după 15 minute de repaus se filtrează. Se prescriu ca adjuvant în tratamentul afecţiunilor hepatobiliare, având efect coleretic-colecistokinetic, câte 3-4 astfel de infuzii pe zi, răcite la temperatura camerei, administrate cu 30 de minute înainte de masă, dacă se doreşte şi efectul tonic-aperitiv, sau la două ore după mese, în caz contrar.

Se poate prescrie pentru acelaşi domeniu de indicaţii tinctura de anghinare, de 3-4 ori pe zi câte 20-30 de picături, diluate cu cel puţin 50 mL de apă.

Efectele coleretic-colagoge, spasmolitice şi antiinflamatoare nu se manifestă însă în cazul utilizării unor forme de prelucrare obişnuită a frunzelor de anghinare, precum cele descrise mai sus, ci doar la administrarea unor extracte obţinute industrial, standardizate şi dozate corespunzător.

Ca urmare, preparate pe bază de extract standardizat se prescriu pacienţilor care suferă de afecţiuni hepatice cu modificări ale parametrilor biochimici specifici pentru acţiunea hepatoprotectoare şi regeneratoare, hipolipidemiantă şi hipocolesterolemiantă, antioxidantă, precum şi în tratamentul colecistopatiilor, diskineziilor biliare, al sindromului postcolecistectomic şi al dispepsiilor non-ulceroase.

Se admite astăzi că cinarozida, luteolina, cinarina, acizii clorogenici şi acidul cafeic acţionează la nivelul membranei hepatocitare în sensul captării şi degradării RLO şi a metaboliţilor acestora, ceea ce conferă:

  • hepatoprotecţie faţă de toxine endogene şi exogene;
  • reducerea necrozei hepatocitelor indusă de RLO;
  • inhibarea oxidării LDL.

Adăugând la acestea efectul cinarozidei şi al luteolinei de inhibare a sintezei de colesterol, precum şi efectul coleretic şi anticolestatic datorat depsidelor şi cinaropicrinei, ne explicăm importanţa care se acordă în unele ţări vestice (Germania, Austria, Franţa) preparatelor conţinând extracte standardizate din Cynara scolymus (Valverde®) sau (Hepar-SL® forte) în gastroenterologie şi cardiologie.

În cardiologie, preparatele din Cynara se recomandă ca adjuvant în profilaxia şi tra­tamentul aterosclerozei deoarece studiile clinice au demonstrat că administrarea de 3 ori pe zi a câte 740 mg de extract apos uscat (sub forma produsului Hepar-SL® forte) duce la o scădere semnificativă a trigliceridelor serice şi de până la 20% a colesterolului total şi a LDL-colesterolului.

În plus, îmbunătăţind raportul HDL/LDL şi inhibând formarea de ox-LDL are loc o reducere a formării plăcilor aterosclerotice. Se ştie astăzi că o reducere cu 1 % a colesterolemiei reprezintă totodată o scădere cu 2% a riscului de infarct miocardic.

În România, pe piaţa farmaceutică circulă Cynarix® conţinând extract de anghinare standardizat în cinarină, precum şi preparatele Anghirol şi Mag-Anginar, fabricate de un producător autohton.

Provenienţă: Cynara scolymus L.
Furnizează produsele: Cynarae folium, extracte speciale, cinarină

Descriere botanică

Cynara scolymus L. (C. cardunculus var. sativa Moris ssp. flavescens), din familia Asteraceae, anghinarea este o specie perenă, plantele având un aspect general de la verde-murdar până la brun.

Se recunoaşte uşor după florile roşii-violacee (cu diametrul de până la 12 cm), grupate în calatidii cu axa cărnoasă. Frunzele lungi de 50-75 cm şi late de 6-7 cm sunt bipenat-sectate cu segmentele terminate în spini. Pe faţa superioară sunt glabre şi au o culoare verde-închis, iar pe cea inferioară verde-cenuşie, pâslos-tomentoase. Gustul este amar, iar mirosul lipseşte.

Specia, originară din Etiopia, s-a răspândit în întregul bazin mediteraneean, trecând prin Egipt şi ajungând în Italia, ţările balcanice şi cultivându-se în Spania, Florida şi la noi, ca plantă medicinală, mai ales în sudul ţării.

Plantă perenă, nu rezistă la frigul iernilor de la noi, astfel încât în cultură plantele se replantează în fiecare an.

Produsul medicinal îl reprezintă Cynarae folium şi extractele obţinute din acesta.

Compoziţie chimică

Produsul vegetal conţine trei grupe importante de principii active, şi anume: depside, flavonoide (ambele făcând parte din categoria polifenolilor), lactone sescviterpenice de tip guaianolid, alături de taninuri, triterpene, steroli, glucide, mucilagii, pectine şi labenzimă. Labenzima are proprietatea de a închega laptele, fiind denumită, din acest motiv, cheag vegetal.

Componentele polifenolice din categoria acizilor clorogenici sunt puţin rezistente la cald, Formacopeea europeană în vigoare cerând pentru frunze un minimum de 0,8% acid clorogenic, iar în extract, care ar trebui să reprezinte o formă de prelucrare îmbogăţită în astfel de compuşi, cerinţa este de minimum 0,6%.

Extractul făcându-se cu apă la fierbere, derivaţii cafeoil-chinici (prescurtaţi Ccs) suferă o trans-esterificare cu formare de cinarină.

Depsidele sunt esteri dintre două sau mai multe molecule de acizi polifenolcarboxilici. Cynarae folium conţine didepside şi tridepside. Didepsidele de tipul esterilor monocafeoil-chinici sunt cunoscute sub numele de acizi clorogenici; din frunzele de anghinare s-au izolat acidul clorogenic (acid 3-cafeoiI-chinic), acidul criptoclorogenic (acid 1-cafeoil- chinic), acidul neoclorogenic (acid 4-cafeoil-chinic) şi acidul izoclorogenic (acid 5-cafeoil-chinic). Dintre tridepside, esteri dicafeoil-chinici a fost izolată cinarina (acid 1,3-dicafeoiI-chinic), care nu există ca atare în produsul vegetal.

Derivaţii flavonici sunt reprezentaţi de glicozide ale luteolinei: cinarozida (7-glucozida- luteolinei), scolimozida (7-rutinozida-luteolinei) şi cinarotriozida (7-rutinozida-4-glucozida-luteolinei).

Farmacopeea română (ed. a X-a) prevede, pentru produsul Cynarae folium, un conţinut de minimum 0,35% derivaţi flavonici exprimaţi în rutozidă şi minimum 1% polifenoli exprimaţi în cinarină.

Dintre lactonele sescviterpenice de tip guaianolid au fost identificate cinaropicrina, alături de dehidrocinaropicrină, cinarotriol, grosheimină. Cinaropicrina este principala componentă amară din frunzele de anghinare, indicele de amăreală fiind 1 : 400.000.

Siguranţă în administrare

Nu se administrează preparate conţinând extracte de anghinare la pacienţii cu ocluzie biliară, afecţiuni inflamatorii biliare, calculoză biliară, neoplazii, insuficienţă hepatică gravă sau persoanelor care se ştiu alergice la Asteraceae.