Utilizări tradiționale
Prima mențiune a angelicăi ca plantă medicinală datează din anul 1244. Populația nativă scandinavă folosea angelica atât în scop terapeutic, cât și culinar, planta fiind extrem de prețuită, considerându-se că îngerii i-au conferit proprietăți de vindecare.
Cele mai importante indicații terapeutice tradiționale includeau: guta, ciuma, cistita, afecțiunile pulmonare și gastrice, stările febrile.
În medicina populară europeană, planta era folosită de asemenea ca remediu în durerile de cap, anxietate, dureri reumatice și dentare, dar și în tulburări ale ciclului menstrual, dispepsie și afecțiuni biliare.
Preparatele din fructe erau utilizate intern în tulburări ale tractului urinar și respirator, reumatism, malarie sau ca diaforetice, iar extern, în eradicarea infestării cu păduchi la om.
Frunzele erau incluse în preparate cu efecte diuretice și diaforetice. Tulpinile erau folosite pentru obținerea produselor de cofetărie, iar fructele mai aromate și amărui erau ingrediente prețioase în prepararea unor băuturi alcoolice: gin (alături de ienupăr), vermut, lichioruri de tip Chartreuse.
Se pare de asemenea că aroma specifică de muscat a unor vinuri din zona Rinului se datora tocmai folosirii angelicăi ca aromatizant. În India și China, rădăcinile de angelică era recomandate în anxietate, migrenă, tulburări cerebrale și anorexie.
Totodată, în anumite zone din India, fructele se folosesc drept condimente, iar frunzele, pe post de legume.
Mod de utilizare
Principalele indicații de utilitate terapeutică recunoscută pentru rădăcinile de angelică sunt sindromul dispeptic și anorexii cu hiposecreție sau anasecreție gastrică.
Prelucrat prin decocție, produsul vegetal se folosește în doze de 3-6 g/zi la adulți, 3-4 g/zi la copiii între 10 și 16 ani și 2-3 g/zi la copiii între 4 și 10 ani, repartizate în 3 prize ce se administrează cu cel puțin o jumătate de oră înainte de masă.
La adulți, tinctura (1 : 5, etanol 50%) se administrează într-o cantitate de 1,5-6 mL/zi, divizată în 3 prize.
Un extract etanolic din rădăcini de angelică (STW 5K-V; raport drog-solvent = 1: 2,5-3,5) intră alături de alte opt componente în compoziția preparatului IberogasT, recomandat în terapia dispepsiei funcționale și a sindromului de colon iritabil.
În aceste afecțiuni, medicamentul manifestă un set remarcabil de efecte asupra motilității, sensibilității aferente și secreției gastrointestinale, pe lângă proprietățile antiinflamatoare și antioxidante, ceea ce sugerează o relație terapeutică directă cu etiologia multifactorială a respectivelor afecțiuni.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Produsul vegetal are proprietăţi aromatice, carminative, stomahice, spasmolitice şi colagoge, fiind un tonic amar aromat.
Uleiul volatil este coleretic şi colecistokinetic, antifermentativ, contribuind la reducerea acumulării intragastrice şi intraintestinale de gaze; acţionează de asemenea ca antispastic uterin. La aplicare topică este un rubefiant slab.
Pe ileumul izolat de cobai, extractul metanolic 50% din rădăcini de angelică a manifestat o activitate spasmolitică, posibil prin blocarea canalelor de calciu. În mod similar, uleiul volatil a inhibat contracţiile musculaturii netede intestinale şi ale celei traheale la cobai, demonstrând un efect relaxant.
Un extract apos uscat din rădăcini administrat timp de 4 săptămâni (10, 25 şi 50 mg/kg de 3 ori pe săptămână) la şoareci cu hepatotoxicitate indusă experimental cu etanol a diminuat nivelele crescute ale trans- aminazelor (GOT, GPT) şi a inhibat, în funcţie de doză, formarea malondialdehidei în omogenatele hepatice.
Acţiunea hepatoprotectoare ar putea fi explicată prin proprietăţile antioxidante ale extractului.
Pentru ostol, cumarina simplă majoră din rădăcinile de angelică, a fost demonstrat un efect antiinflamator în testul edemului labei de şobolan indus de carrageenan.
Administrat per os, ostolul (500 mg/kg corp) a prezentat o activitate comparabilă cu a indometacinei (10 mg/kg corp, i.p.). În plus, pentru acelaşi compus (250 mg ostol/kg corp, per os), s-a demonstrat şi o acţiune analgezică la şoareci, efectul fiind comparabil cu cel al acidului acetilsalicilic (100 mg/kg corp, s.c.).
În concentraţie de 25 mg/mL, diferite furanocumarine din angelică au inhibat proliferarea celulară în culturile de celule HeLa 53, efectul citostatic scăzând în ordinea: ostol > izopimpinelină > bergapten > xantotoxină > imperatorină. In vitro, xantotoxina şi imperatorina au inhibat şi proliferarea limfocitelor.
În modele experimentale de anxietate generalizată la șobolani, extracte de angelică în solvenți de polarități diferite (eter de petrol, cloroform, acetat de etil, metanol și apă) (50, 100 și 200 mg/kg corp) au manifestat o activitate anxiolitică similară diazepamului (1 mg/kg corp).
Extractele apoase și metanolice au fost cele mai active, iar rădăcinile și planta întreagă furnizează cele mai potente fracțiuni extractive. De asemenea, cumarine nonpolare precum imperatorina și izoimperatorina (5 mg/kg corp) au fost testate pentru acțiunea anxiolitică la șobolani, dar s-au dovedit a fi mai puțin active decât extractul total nepolar.
Efectul diferit ar putea fi datorat sinergismelor de acțiune dintre compușii prezenți în extract sau intervenției unor mecanisme multiple de acțiune.
Descriere botanică
Angelica archangelica L. (sin. Archangelica officinalis Moench/Hoffm.), denumită popular angelică, este o plantă erbacee, bianuală sau perenă, înaltă de 0,5-2 m (sau chiar 3 m în cultură), care face parte din familia Apiaceae.
În primul an de vegetație, planta dezvoltă o rădăcină napiformă, cu suprafața brună, iar în cel de-al doilea an, din rizom se formează un număr mai mare de rădăcini adventive.
Tot în al doilea an de vegetație apare și tulpina cilindrică, goală în interior și ramificată în treimea superioară. Suprafața tulpinii este rugoasă sau striată, iar culoarea cenușie-gălbuie devine roșie la bază.
Frunzele sunt mari, bipenat- sau tripenat-sectate, cu foliole ovate, inegal serate; foliola terminală este trilobată, iar pețiolul este robust, având o teacă puternic umflată. Florile, albe-verzui sau gălbui, sunt grupate în umbele compuse, globuloase și lung pedicelate.
Fiecare umbelă conține 20-40 de flori mici. Fructele sunt diachene elipsoidale costate. Rădăcinile și partea aeriană superioară a plantei au un miros plăcut, caracteristic, comparabil cu cel de mosc sau de ienupăr. Aroma este mai persistentă în cazul rădăcinilor.
Produsul terapeutic este reprezentat de rădăcinile plantei, cunoscute sub denumirea de Angelicae radix.
Nativă în Europa de Nord, Asia de Nord și Groenlanda, planta s-a răspândit în restul Europei, Fiind întâlnită și în Asia de Sud-Est. Principalii producători ai produsului vegetal destinat pentru obținerea uleiului volatil sunt Polonia, Olanda, Franța, Belgia, Elveția și fosta Cehoslovacie.
Compoziţie chimică
Rădăcinile de Angelica archangelica conţin ulei volatil (0,36-1,9%), furanocumarine şi cumarine simple, alături de acizi polifenolici (cafeic, clorogenic), β-sitosterol, acizi graşi (acidul palmitic, linoleic, petroselinic, în general acizi cu catenă C14-C18), flavonoide (archangelenona), taninuri şi glucide.
Hidrocarburile monoterpenice constituie 80-90% din compoziţia uleiului volatil, cele mai importante componente fiind : b-felandren (13-28%), a-felandren (2-14%), a-pinen (14-31%) şi b-pinen.
Alţi compuşi volatili includ seseviterpene precum b-bisabolen, bisabolol, b-cariofilen şi lactone macrociclice (tri-, penta-, heptadecanolide şi 12-metiltri- decanolide, muscolida).
Monoterpenele de tip felandren şi pinen sunt importante în conturarea aromei specifice uleiului de angelică. Dacă derivaţii de pinen se găsesc într-o cantitate mai mare, mirosul uleiului este mai apropiat de cel de terebentină.
Dimpotrivă, dacă derivaţii de felandren sunt predominanţi, atunci uleiul are o calitate parfumistică superioară. Nota olfactivă cunoscută pentru angelică se obţine şi prin participarea lactonelor macrociclice care conferă un miros similar ambrei.
Mai mult de 20 de furanocumarine au fost identificate în rădăcinile de angelică. Printre cele mai cunoscute sunt: bergaptenul, izoimperatorina, xantotoxina, angelicina, archangelicina (kwannina), 2’-angeloil-3′-izovaleril vaginatul, heraclenol-2′-0-senecioatul şi heraclenol-2’-0-izovaleratul.
Cele mai importante cumarine simple prezente în produsul vegetal sunt umbeliferona, ostolul (0,2%) şi osteolul.
Siguranță în administrare
Preparatele pe bază de angelică nu se administrează în sarcină, alăptare și ulcer gastric. De asemenea, trebuie evitată expunerea prelungită la soare în timpul administrării acestor preparate din cauza riscului de fotosensibilizare cutanată.
Se apreciază că expunerea la un nivel de 15 mg furanocumarine din angelică pe zi nu crește riscul de fotomutagenitate la consumatori.
Contactul direct al plantei cu pielea transpirată poate declanșa (prin conținutul în furanocumarine) apariția unor fotodermatoze prin fotosensibilizarea dermei expuse radiațiilor solare.
Uleiul volatil nu conține în mod obișnuit cumarine și furanocumarine fotosensibilizante, dar printr-o antrenare incorectă în timpul izolării acestuia din produsul vegetal, uneori ele pot impurifica fracțiunea extractivă.
Pentru a evita eventualele reacții de fotosensibilizare, International Fragrance Association (IFRA) recomandă ca uleiul volatil de angelică să fie inclus în produsele topice (ce se aplică pe zone expuse ulterior la soare) într-o concentrație maximă de 0,78%.
În doze mari, preparatele din Angelicae radix pot interacționa cu alte medicamente, cum ar fi: anticoagulante orale, heparine cu greutate moleculară mică și trombolitice, potențându-le efectul anticoagulant și crescând riscul unor accidente hemoragice.
Alte utilizări
În concentrație de 0,03%, uleiul volatil este component al unui preparat veterinar sub formă de spray nazal utilizat pentru a favoriza respirația la animalele nou-născute.
Pe lângă utilizările terapeutice, angelica este un agent aromatizant popular în industria băuturilor alcoolice (îndeosebi lichioruri) și a produselor de cofetărie.
Uleiul volatil intensifică acordurile picante ale aromei de piper în parfumurile ciprate și se asociază armonios cu patchouli, vetiver sau jaleș datorită efectului sinergie realizat de lactonele macrociclice prezente în angelică.
Proveniență: Angelica archangelica L.
Furnizează produsul: Angelicae radix