Utilizări tradiţionale
Anasonul este una dintre cele mai vechi plante medicinale, fiind cunoscută şi folosită din Antichitate nu doar pentru proprietăţile sale terapeutice, ci şi pentru calităţile aromatizante. Dioscoride recomanda fructele în tulburări gastrice, iar Hippocrate menţiona utilizarea acestora în tuse şi afecţiuni respiratorii congestive.
Plinius cel Bătrân nota că anasonul este eficient în tratarea insomniilor, pentru împrospătarea respiraţiei, iar în amestec cu vin poate vindeca înţepăturile de viperă.
Din acele timpuri se păstrează şi credinţa că anasonul poate îndepărta coşmarurile dacă se păstrează în apropierea patului. În Roma antică, la finalul meselor se serveau prăjituri condimentate cu anason pentru a favoriza digestia.
În secolul al VIII-lea, datorită calităţilor aromatice deosebite, anasonul a ajuns prin intermediul călugărilor benedictini în Europa şi a intrat în arsenalul de plante medicinale care se cultivau în grădinile de pe lângă mănăstiri.
Mai târziu, Carol cel Mare, recunoscând valoarea medicinală a produsului, a legiferat cultivarea anasonului în toate grădinile de plante medicinale.
În Evul Mediu, infuziile din anason amestecate cu miere şi oţet se foloseau sub formă de gargarisme în durerile de gât. De asemenea, anasonul era utilizat pentru a proteja oamenii de deochi sau blesteme.
În secolul al XIV-lea, în Anglia, anasonul era inclus pe lista produselor impozabile, comercianţii care îl aduceau pe teritoriul britanic fiind nevoiţi să plătească o taxă.
În medicina populară europeană, anasonul se utiliza intern în tusea convulsivă, spasme abdominale, tulburări menstruale, tulburări neurologice, dar şi ca afrodiziac.
În sistemul tradiţional de medicină din India, fructele de anason se foloseau ca antiseptice, stomahice, carminative, stimulante şi antispastice.
Uleiul de anason avea reputaţia că, adăugat în momeala pescarilor, le-ar creşte acestora norocul la pescuit.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Datorită uleiului volatil, fructele de anason au proprietăţi expectorante, spasmolitice moderate, carminative, stomahice şi galactagoge. Acţiunea expectorantă a uleiului de anason se realizează prin mecanism secretomotor şi secretolitic.
Trans-anetolul stimulează mişcarea cililor vibratili de la nivelul epiteliului bronşic. Totodată, pentru uleiul volatil s-a demonstrat o acţiune de reducere a producţiei de surfactant şi de creştere a rezistenţei pulmonare în cazul congestiei pulmonare provocate la şobolani.
Extractele alcoolice (DER = 5 : 2) şi uleiul volatil de anason (200 mg/L) au manifestat un efect de relaxare a musculaturii netede intestinale şi traheale izolate de cobai, antagomzand contracţiile induse de carbacol sau metacolină. Activitatea spasmolitică se explică prin antagonizarea efectului acetilcolinei, respectiv prin inhibarea ATP-azei membranare sodiu-dependente.
Pentru uleiul volatil de anason s-a demonstrat o puternică activitate antimicrobiană asupra unui spectru larg de bacterii şi fungi patogeni la om şi la alte specii. Cele mai sensibile organisme au fost: Yersinia enterocolitica, Aspergillus niger, Geotrichum candidum.
De asemenea, uleiul a fost activ asupra Lactobacillus plantarum, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Streptococcus haemoliticus, Bacillus subtilis, Pseudomonas aeruginosa, Salmonella typhimurium, Candida albicans, Salmonella enteritidis.
Tot pentru uleiul volatil există studii experimentale care confirmă o activitate estrogenică a trans-anetolului, care este însă controversată. Legat de aceasta, administrarea per os a t-anetolului (80 mg/kg corp, 3 zile) a determinat o creştere a greutăţii uterului (de la 0,5 g/kg la 2 g/kg) la femelele imature de şobolan, ceea ce sugerează un efect estrogenic.
Alţi autori sunt de părere că efectele estrogenice apar la doze mari de trans-anetol, care nu se regăsesc în cazul folosirii fructelor de anason sub formă de infuzii sau chiar de extracte alcoolice. În plus, studiile epidemiologice nu au confirmat o astfel de activitate nici în cazul consumului obişnuit de băuturi alcoolice preparate din anason.
Uleiul volatil de uz aromaterapeutic este recunoscut pentru acţiunea sa antibacteriană, carminativă, spasmolitică, de stimulare a motricităţii intestinale şi a fluxului biliar, secretomotoare, galactagogă şi estrogen-like; în plan psihic acţionează relaxant, sedaţiv şi antidepresiv.
Se administrează în afecţiuni infecţioase respiratorii, tuse iritantă, dispepsie, meteorism, constipaţie, colici intestinale, dureri menstruale şi pentru stimularea secreţiei lactate.
La diluare de până la 2% pentru adulţi şi până la 0,5% pentru copii nu apar efecte nedorite. Uleiul volatil de anason poate fi aplicat în tratamente aromaterapeutice şi extern, sub formă de frecţii la nivel abdominal, pentru afecţiunile din acest domeniu deja menţionate, iar în cazul catarului căilor respiratorii şi în tuse la nivelul pieptului şi al gâtului.
Mod de utilizare
Preparatele din fructe de anason sunt indicate în tulburări dispeptice moderate (spasme, aerocolie, balonare şi flatulenţă) şi în tuşea asociată sau nu răcelii şi bronşitelor.
Dozajul recomandat la adulţi şi copiii mai mari de 12 ani este 1 g de produs vegetal de 3 ori pe zi, deşi din punctul de vedere al posologiei tradiţionale se poate ajunge şi la 1-3,5 g/zi. Durata de administrare este de circa 2 săptămâni.
Fructele de anason se utilizează pentru corectarea gustului unor ceaiuri medicinale sau a preparatelor galenice din valeriană ori a celor din plantele amare folosite ca orexigene.
Încorporat în uleiuri grase sau în baze grase de unguent, uleiul volatil de anason se aplică local ca antiscabios. În medicina veterinară, în concentraţie de 1% intră în compoziţia unui produs veterinar destinat tratamentului flatulenţei şi tulburărilor gastrointestinale.
Descriere botanică
Pimpinella anisum L. (sin. Anisum vulgare Gaertn.), din familia Apiaceae, cunoscută sub denumirea populară de anason sau bădean, este o plantă erbacee care prezintă o tulpină înaltă de până la 30-60 cm, ramificată în partea superioară.
Frunzele bazilare sunt întregi, peţiolate, ovate şi cu marginea dinţată, iar cele superioare sunt sesile, 2-3 penat-sectate. Florile sunt grupate în umbele, cu 7-15 radii, şi umbelule cu 10 flori albe. Fructul este o diachenă ovoidală, îngustată spre vârf şi uşor turtită dorsoventral, de culoare galbenă- fumurie. Cele două mericarpe constituente ale diachenei sunt unite şi prezintă fiecare pe partea dorsală 5 coaste (uneori mai multe) proeminente, mai deschise la culoare. La suprafaţă, fructele sunt acoperite de peri foarte scurţi, aspri.
În farmacie se utilizează două produse derivate, şi anume: Anisi fructus (fructe de anason) şi Anisi aetheroleum, reprezentând uleiul volatil obţinut din fructe prin distilare cu vapori de apă.
Se presupune că planta este originară din Orientul Apropiat şi estul regiunii mediteraneene. Astăzi se cultivă în principal în Europa de Sud, Turcia, India, China, Japonia şi America de Sud şi Centrală.
Compoziţie chimică
Cel mai important principiu activ al fructelor de anason este uleiul volatil (1,5-6%), al cărui component principal este trans-anetolul (80-95%), responsabil pentru gustul şi mirosul produsului vegetal.
Uleiul volatil mai conţine metilchavicol sau estragol (1-2%), hidrocarburi sescviterpenice (în special g-himachalen, cca 2%), mai puţin de 1% mono- terpene (pinen, mircen, felandren), aldehidă anisică (1,4%) şi pseudoizoeugenil-2-metilbutirat (până la 2%). Expunerea la lumină şi aer a uleiului volatil favorizează oxidarea anetolului, cu formarea unor cantităţi sporite de aldehidă anisică, acid anisic, dianetol şi dianisoină, care îi modifică acţiunea farmacologică şi constantele fizico-chimice, diminuându-i calitatea.
Fructele de anason mai conţin ulei gras (16-30%) format din gliceride ale acizilor C18-C30 (în special ale acidului petroselinic), cumarine (bergapten, umbeliferonă, scopoletol, umbeliprenină), flavonoide (luteolină simplă şi glicozidată, apigenin-7-O-glucozida, izoorientina, izovitexina), glicozide ale unor agliconi fenilpropanici (anetol). C-metil- eritrol-glicozide, acizi cafeoilchinici (acid cafeic, clorogenic), colină, glucide simple, poliholozide, pectine, proteine (20%).
În aromaterapie se utilizează un ulei volatil cu o compoziţie chimică ce trebuie să corespundă următoarelor date: 93-96% eteri (preponderent t-anetol), maximum 4% cetone aromatice (anis-cetonă), până la 2% aldehide aromatice (anisaldehidă), maximum 3% monoterpenoli şi cel mult 1% alcooli aromatici (alcool anisic).
Siguranţă în administrare
Uleiul volatil de anason este contraindicat la nou-născuţi, în sarcină, cancer de sân, cancer genital. De asemenea, fructele de anason nu se administrează la persoane cu antecedente de alergie la anetol sau la plante din familia Apiaceae (chimen, coriandru, fenicul, ţelină).
Ocazional pot apărea reacţii alergice cutanate, respiratorii sau gastrointestinale. Supradozarea preparatelor de anason poate produce o stare de agitaţie, insomnie, hiperexcitabtlitate psihică şi motorie, convulsii, explicabile prin acţiunea stimulantă ă produsului asupra SNC, rar la administrare îndelungată poate surveni iritaţia mucoasei gastrice. Ingestia a 1-5 mL de ulei volatil determină greaţă, vomă, convulsii şi edem pulmonar.
Asocierea cu agenţi anticoagulanţi (warfarina) şi antiagregante plachetare impune precauţii datorită unei posibile interacţiuni, în sensul potenţării acestora de către preparatele din anason. De asemenea, utilizarea anasonului/uleiului de anason în doze mari sau timp îndelungat poate afecta acţiunea contraceptivelor orale sau a terapiei de substituţie hormonală din cauza posibilului efect estrogenic al anetolului.
Deşi nu există date clinice în acest sens, s-a sugerat şi o posibilă interacţiune între uleiul volatil de anason şi unele medicamente cu acţiune SNC (imipramina, fluoxetina) la administrare asociată. Mecanismul interacţiunii este probabil de ordin farmacocinetic.
Alte utilizări
Anasonul şi uleiul volatil de anason au o veche tradiţie de utilizare ca aromatizante în industria alimentară (lichioruri, dulciuri, produse de panificaţie, preparate din carne, băuturi răcoritoare), fiind principalul ingredient al băuturilor alcoolice tip uzo, pastis, pernod, raki sau arak. Aportul zilnic acceptat de trans-anetol din astfel de produse este de 0,2 mg/kg corp.
În unele ţări europene seminţele sau uleiul volatil de anason intră în compoziţia unor produse de patiserie. Prin prelucrarea la temperaturi peste 170 °C, t-anetolul se izomerizează la cis-anetol, toxicitatea sa crescând de cca 15 ori. Din acest motiv, în ţările respective consumul produselor de patiserie este limitat pentru copii.
Totodată, uleiul volatil de anason se utilizează ca aromatizant în cosmetică (creme, loţiuni, paste de dinţi), savonerie, parfumuri (în concentraţie maximă de 0,25%).
Întreaga plantă se foloseşte pentru îndepărtarea şi distrugerea moliilor, căpuşelor şi ploşniţelor datorită proprietăţilor insecticide.
Provenienţă: Pimpinella anisum L.
Furnizează produsele: Anisi fructus, Anisi aetheroleum