Utilizări tradiţionale
Fructele de acerola se utilizau iniţial în mediul casnic, iar astăzi în industria alimentară pentru prepararea de îngheţate, gelatine, sucuri, băuturi, nectar, jeleuri, iaurturi, băuturi acidulate sau conserve.
Aroma fructelor depinde de specie, condiţiile de mediu, stadiul de maturitate, dar nu se ştie încă nimic despre structurile chimice responsabile de aceasta.
Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Polifenolii au fost evaluaţi cu privire la proprietăţile lor biologice asociate cu diabetul sau complicaţiile sale, când s-au determinat potenţialul antioxidant şi efectul inhibitor asupra α-glucozidazei şi a produselor de glicozilare avansată (AGE).
Cianidol-3-α-O-ramnozida şi cvercitrina au demonstrat o activitate antiradicalară mare, în timp ce activitatea a-glucozidazei a fost influenţată semnificativ doar de cver- citrină. Toţi polifenolii (cianidol-3-α-O-ramnozida, pelargonidol-3-α-O-ramnozida, cverce- tol-3-α-O-ramnozida) au inhibat puternic formarea de AGE.
Fracţiunea polifenolică separată din fructele de Malpighia emarginata D.HR. a fost testată in vitro şi in vivo, pe model experimental pe şoareci, când s-a constatat că sub acţiunea componentelor existente în extract transportul intestinal de glucoză este inhibat concomitent cu inhibiţia α-glucozidazei.
Cercetări recente au investigat efectul polifenolilor din fructele de Malpighia emarginata D.HR. asupra melanogenezei. Extractul polifenolic brut concentrat, conţinând polifenolii cianidină, pelargonidol, delfinidol, peonidol, cianidol-, pelargonidol- şi cvercetol-3-α-O-ramnozidă, hiperozidă şi astilbină, a fost administrat unor cobai bruni A1 (care posedă un număr moderat de melanocite şi melanozomi în epidermă, similar cu distribuţia din pielea umană) care au fost expuşi unor radiaţii UV-B, când s-a urmărit pigmentarea animalelor iradiate.
Expunerea prelungită la radiaţii UV-B poate conduce la supraproducţia patologică de melanină, când printr-un efect direct al fotonilor UV asupra ADN are loc o activare a genei pentru tirozinază, urmarea fiind hiperpigmentarea dermică.
Tirozinaza oxidează tirozina la DOPA şi mai apoi la DOPA-chinonă, aceste două reacţii fiind primii paşi în limitarea sintezei de melanină. Radiaţiile UV induc în plus formarea de SRO în piele, care contribuie la sinteza de melanină şi degradarea ADN-ului, putând induce proliferarea şi/sau apoptoza melanocitelor.
Astfel, inhibitorii de tirozinază şi scavengerii de SRO, cum ar fi antioxidanţii, pot suprima melanogeneza în stratul epidermic. Acestă situaţie a determinat companiile farmaceutice şi cosmetice să dezvolte agenţi cu rol antioxidant şi inhibitor de tirozinază, folosiţi pentru protecţie solară.
Descriere botanică
Malpighia glabra L., M. punicifolia L. şi M. Emarginata D.HR. sunt specii care aparţin de familia Malpighiaceae, fiind originare din America Centrală.
Datorită marii lor adaptabilităţi la condiţiile de sol şi climă, acestea s-au răspândit în America de Nord şi de Sud, bazinul amazonian şi mai recent în zonele subtropicale din India şi Asia.
Genul Malpighia este constituit din peste 30 de specii de arbuşti şi copaci mici care poartă în tot timpul anului flori şi fructe în diverse stadii de dezvoltare; fructele sunt bace colorate în roşu la maturitate, care amintesc de cireşe, de unde provine şi denumirea de cireşe de Barbados sau cireşe vest-indiene.
Recoltarea se face de preferinţă în perioada niai-noiembrie. În literatură sunt denumite frecvent acerola deoarece aceasta este în zonele de provenienţă denumirea speciei. Sunt arbuşti sau arbori pereni de înălţime mică (maximum 3 m), având o coroană bogată; frunzele sunt opuse, lungi de până la 10 cm, oval-lanceolate, cu marginea dreaptă.
Florile dispuse în cime prezintă 5 petale roz până la roşii, iar fructul care conţine 2-3 seminţe ovoide este o drupă aproape rotundă la M. glabra şi oblongă la M. punicifolia, putând ajunge la o greutate de până la 20 g.
Pulpa fructului, de culoare roşu-aprins, este suculentă, răcoritoare, dulce-acrişoară şi aromată la M. glabra, în timp ce la M. punicifolia aceasta este de culoare galben-pal; la maturitate, aroma fructelor seamănă cu gustul unei tarte cu mere. Tegumentul exterior al fructelor este în ambele cazuri roşu şi comestibil.
Compoziţie chimică
Fructele sunt apreciate pentru gust şi culoare, conţinând 1.000-4.500 mg de acid ascorbic la 100 g. Se consideră că un fruct de acerola conţine dublul dozei zilnice recomandate de vitamina C pe zi. Odată cu prelucrarea termică sau chiar prin congelare, fructele pierd o cantitate mai mare sau mai mică de vitamina C.
100 g de acerola desicat (9,4% apă) aduce un aport caloric mare, de 332 Kcal, fiind constituit din 3,2 g lipide, 17 g proteine, 57 g carbohidraţi, din care 26,5% fibre. Acelaşi produs vine cu un aport de 66 mg de vitamina C/g, la care se adaugă substanţe minerale (Fe, Ca, K, Mg, Zn, Mn, P, Cu), alături de antociani, flavone, carotenoide, polifenoli.
Fracţiunea lipidică conţine gliceride ale acizilor oleic, linoleic, palmitic, stearic şi linolenic (1,3%).
Compoziţia fracţiunii carotenoidice şi mai ales raportul dintre diversele componente diferă în funcţie de genotip, fiind constituită din α– şi β-caroten, luteină şi β-criptoxantină. Pigmenţii antocianici care dau coloraţia galbenă până la roşie a pulpei sunt pelargonidolul, malvidol-3,5-diglucozida şi cianidol-3-glucozida.
Alături de aceste componente s-au mai identificat cvercetol, kemferol, cvercitrină, rutozidă, acid cumaric, ferulic, cafeic, clorogenic, epigalocatehingalat, epicatehină şi procianidină B,.
Primele studii publicate cu privire la componentele aromatice din fructele de acerola au apărut în 1993, iar compuşii răspunzători s-a considerat că sunt 3-metil-but-2-en-l-olul şi esterii săi, precum şi unele norizoprenoide neprecizate.
Mai târziu au fost analizate componentele volatile din fructele de acerola de cultură provenite din Cuba, când au fost identificaţi peste 150 de constituenţi. Majoritari au fost furfuralul, acidul hexadecanoic, 3-metil-3-buten-1-olul şi limonenul.
S-a observat că, odată cu maturizarea fructelor, aroma intensifică şi conţinutul în esteri creşte. Componentele volatile se găsesc în acerola libere şi glicozidate.
A fost separată şi parţial purificată şi caracterizată şi o pectin-metil-esterază termo-stabilă existentă în fructele de acerola.
Alte utilizări
Pentru pectin-metil-esteraza separată, pentru care s-au investigat posibilităţile de imobilizare pe diverse suporturi, s-a identificat posibilitatea utilizării industriale în scopul producerii de pectine slab metoxilate.
Pectin-esteraza ar putea fi folosită la limpezirea sucurilor din fructe, macerarea vegetalelor, limpezirea vinului şi extracţia uleiului de măsline, dar şi la reducerea gradului de metoxilare a pectinelor.
Pectinele puţin metoxilate sunt preferate celor înalt metoxilate în terapeutică (ca agent hemostatic, în tratarea rănilor, ca activator al sistemului imunitar), dar şi în alimentaţie, deoarece gelurile formate vin cu un aport caloric redus.
Provenienţă: Malpighia glabra L., Malpighia punicifolia L., Malpighia emarginata D.HR.
Furnizează produsul: fructe de acerola